200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I

Ce m-o fi apucat să spun “da” atunci când am fost întrebată dacă pot face 200 (!) de sarmale, nu știu! 🙂 Mai ales că nu mai făcusem sarmale niciodată în viață… Bine, recunosc că știam că pot conta pe ajutorul cumnatei mele, Diana Laslavic, care este o maestră a sarmalelor. De asta am îndrăznit! Totuși nu am realizat ce muncă titanică este să faci 200 de sarmale… până la urmă însă, a fost chiar distractiv!

DSC_0098

Să începem însă cu începutul. Pe 19 septembrie la Viena a avut loc  Josefstädter Straßenfest – sărbătoarea cartierului Iosefin, organizată de Primăria Cartierului Josefstädt din Viena. Întrucât și Timișoara are un cartier Iosefin am fost invitați să participăm și noi la eveniment, alături de Societatea Austro-Română din Viena (www.austrom.at).

DSC_0142 DSC_0118

În cadrul sărbătorii a avut loc ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«. La această masă au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au servit sarmale românești și au băut vinuri românești! Ocazie cu care le-am povestit tutoror că și la Timișoara există un cartier Iosefin și că acesta este motivul pentru care îi cinstim cu o mâncare tradițională românească! Aceste 200 de sarmale au fost sponsorizate de Societatea Austro-Română și au fost realizate de Asociația Culturală Kabaitan. Gazda acestei mese a fost artistul Josef Trattner. O scurtă vizită pe site-ul său vă va lămuri care este legătura sa cu România 🙂 O fotografie cu echipa: Timea Laslavic (Kabaitan), Lukas Vosicky (Austrom) și Josef Trattner, înainte de eveniment:

DSC_0047

Și o fotografie cu masa pregătită:

Cum au ajuns însă sarmalele la eveniment? Cum au fost realizate ele? În cât timp? Pentru că am spus mereu că pe acest blog vreau să vă dezvălui mai ales secrete din culise, asta voi face și acum.

Toate ingredientele pentru sarmale au fost cumpărate din România. Varza, de exemplu – a cărei calitate este ESENȚIALĂ pentru reușita rețetei. (Rețeta exactă o voi trata într-o postare separată, la secțiunea dedicată rețetelor.) Pentru că – așa cum am spus – eu nu am mai făcut sarmale niciodată în viață, am apelat la cumnata mea, moldoveancă și prin urmare specialistă în sarmale 🙂 Împreună cu familia ea urma să ne viziteze la Viena cu aprox. 10 zile înainte de eveniment, așadar am pregătit sarmalele mai devreme, atunci când ea a fost aici, le-am pus la păstrare la congelator și le-am fiert în ziua evenimentului. Faceți cunoștință cu Diana, cu fratele meu și cu nepoțelul mea. A fost o zi cu soare, am fost în parc:

Două zile am lucrat la sarmale: în ziua aceasta cu parcul am pregătit toate cele necesare pentru amestec și am făcut umplutura, apoi am lăsat ca gusturile să se întrepătrundă în frigider o noapte întreagă. A doua zi am realizat sarmalele și le-am îndesat în congelator. A fost o adevărată aventură!

În primul rând pentru că am dat multă apă la șoareci până am curățat toată ceapa necesară 🙂 Aici, doar o parte din ceapă:

Apoi pentru că zile întregi a mirosit toată casa a varză acră, oricât am fi aerisit. :)) Aici, doar o parte din varză:

Apoi, carnea… carnea am preparat-o într-o oală mare de inox. (Oala este a mamei mele: cumnata mea a adus cu ea din România până și vasele în care știa ea că ies bine sarmalele: un vas de inox de la mama și vasul ei roman, din ceramică!) Oala de inox ne-a tras o sperietură zdravănă. :)) Cum așa? Este mai îngustă în partea !de jos și mai lată în partea de sus. Am început să împăturim carnea în foile de varză: eu le număram și le băgam în pungi, în congelator. La un moment dar aveam deja zeci de sarmale gata formate, și din oală abia dacă lipsea carne! Ne-am speriat. :)) Am zis: doamne, o să iasă 800 de sarmale, ce ne facem?!

Glumeam deja că facem mai încolo și un Sarmale Fest, respectiv, că vom pune la congelator și pentru Crăciun, și pentru Revelion… pentru Paște… Curând însă carnea a început să se consume tot mai rapid (oala se îngusta tot mai mult)… de ne-am speriat că nu ne vor ieși destule! Până la urmă, calculul inițial al cumnatei mele a fost corect: au ieșit 219 sarmale. 200 am băgat în congelator, 19 am fiert în aceeași seară, pentru noi – trebuiau gustate, nu? Congelatorul a fost umplut până la refuz, mai ales că a trebuit să îndesăm acolo și 2 pungi de varză acră mărunțită, necesară pentru a fi pusă pe fundul oalelor și deasupra sarmalelor, la fierbere.

Toate pozele din timpul realizării sarmalelor le-am salvat într-un folder denumit… “Sarmalomania” 🙂

***

A urmat apoi… OPERAȚIUNEA FIERBEREA SARMALELOR. Așa i-am spus :)) În dimineața zilei de 19 septembrie m-am trezit la ora 5 și jumătate. Sarmalele le-am scos din congelator cu o zi mai devreme. Până la ora 13.15 (ora la care veneau după mine) trebuia să fiu gata și nu puteam să risc ca sarmalele să nu fie crude la ora la care trebuia să pornim. Am vrut să fierb sarmalele încet, la foc mic, așa cum trebuie făcut ca ele să iasă cu adevărat gustoase. Și am reușit! Am fost gata la timp, iar sarmalele au fost DELICIOASE. Ți se topeau în gură! Am umplut pentru început vasul roman:

Apoi oala de inox a mamei. Cele două vase nu au fost de ajuns, așa că am pus la treabă și oala mea de ciorbe:

Am fiert sarmalele încet, încet, cu grijă, vreo 4 ore și jumătate, am tot completat cu apă, m-am tot uitat sub capace, și am ținut tare pumnii ca să îmi reușească! În casă s-a făcut un miros… de fapt, cred că toata casa scărilor mirosea a sarmale :)) Când au fost gata, am golit două dintre cutiile de plastic în care îmi țin materialele pentru accesoriile MeAndMine, le-am spălat și le-am umplut cu sarmale.

Și gata, am pornit la drum cu ele, pentru a le arăta austriecilor ce mănâncă românii cam la toate marile lor evenimente: Paște, Crăciun, Revelion, nunți, botezuri, parastase… Căci așa este, nu? Sarmalele nu pot lipsi de pe masa românului la niciuna dintre aceste ocazii. 🙂

Va urma și partea a II-a!

Din partea a doua veți afla:

– cum am păstrat sarmalele calde,

– cu ce pâine au fost servite sarmalele

– ce vin și ce bere s-a băut la masă

– de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului

– cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment 🙂

www.kabaitan.org

www.austrom.at

4 thoughts on “200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *