Refolosiți! Fiți creativi! Fiți eco!

Refolosiți! Fiți creativi! Fiți eco!

Îmi place foarte mult să refolosesc atunci când fac handmade. De aceea o parte dintre produsele mele au și un strop de… eco, pentru că sunt realizate din materiale refolosite: eșarfe vechi pe care nu le mai purta nimeni, perdele/draperii care nu mai erau folosite, sau – cel mai interesant – mileuri vechi.

Îmi plac mileurile, mai ales cele cu adevărat handmade, dar nu prea se mai potrivesc locuințelor moderne de astăzi. O parte dintre mileurile vechi ale bunicii le-am donat drept recuzită unui teatru, o parte unei prietene care face și ea handmade și mai aplică așa ceva pe genți. Nici prin gând nu mi-a trecut atunci că o să fac și eu într-o zi ceva cu ele. Noroc că mi-au mai rămas câteva piese, iar după ce le-am folosit deja pe acestea, am început să cumpăr de la târgurile de vechituri sau de la second hand-uri. Multe dintre ele arată cu adevărat minunat și mie îmi place foarte mult ceea ce reușesc să fac apoi din ele – practic, le dau o nouă viață!

Iată câteva exemple din cadrul colecției Vintage reinterpretat.

honey1

tears1

tiny beads1 brownie

Mileurile vechi s-au transformat în coliere noi. Le-am adăugat niște mărgele de nisip sau mărgele de sticlă și/sau niște floricele din textil. 🙂

Niște mileuri mai mici s-au transformat în floricele-fantezie aplicate pe cordeluțe:

cordeluta4 cordeluta1

Bucăți de mileuri au fost pictate și transformate în cercei finuți:

cercei2 cercei1

Această danteluță a devenit un colier bridal, pe care l-a purtat la nunta ei o mireasă din Oltenia:

1 2

Iar acest mileu a făcut echipă bună cu niște mărgele de jasp dalmațian și obsidian și a ajuns tot un colier bridal (se află la magazinul Lavly Handmade & More din Timișoara, poate fi cumpărat de acolo).

5 6

Tot acolo se găsește și colierul de mai jos:

3 4

Agrafele acestea s-au “născut” tot din niște mileuri vechi. Ele “locuiesc” acum la Viena:

79La fel și brățara aceasta, aflată la o prietenă dragă, la Zürich, Elveția:

6

Cerceii aceștia vopsiți cu acrilice au fost oferiți cadou cuiva din Timișoara:

10Colierul acesta colorat l-am oferit cadou unei doctorițe:

all the flowers

Iar acesta a fost cumpărat de o persoană pe care o apreciez foarte mult (din Timișoara):

deep pink2

Colierul “So feminine” mai este disponibil:

so feminine

Cordeluțele acestea au fost vândute demult (nu mai țin minte cui):4145

Hm… CRED CĂ V-AM CONVINS că există o nouă viață a mileurilor și în general există o nouă viață pentru textilele vechi, dacă avem imaginație și ne aplecăm asupra lor cu drag. În loc să zacă uitate undeva, în vreun sertar sau dulap, ele au prins din nou viață și bucură sufletul celor care le poartă și de asemenea și a celor care le privesc. 🙂

Să trăiască mileurile!

Micii artiști merită o expunere pe măsură!

Micii artiști merită o expunere pe măsură!

Ideea aceasta mi-a plăcut atât de mult atunci când am văzut-o, încât am convins-o imediat pe cumnată-mea să o punem în practică.

420728_238261766257395_181751275241778_509701_1722131317_n

(foto: de aici – și mai găsiți și alte idei faine la acest link)

Ea chiar avea în antreu un perete care nu era pretabil la nimic, nu era loc suficient de rafturi sau așa ceva. Ideea a cucerit-o și pe ea într-o clipită, așa că am trecut la treabă. Chiar cred că cei mici sunt niște mari desenatori, astfel că operele lor merită să fie expuse în locuință! Ca să nu mai zic ce bucurie imensă îi putem provoca celui mic, care va fi atâââât de mândru că desenele/picturile lui sunt foarte apreciate! Nu aveți nevoie decât de niște rame simple, deloc scumpe, cum ar fi cele de la IKEA, și gata, peretele acela plictisitor prinde viață. Apoi mai puteți – dacă vreți – schimba desenele, pe măsură ce copilul se mai dezvoltă. La noi acasă arată așa:

2016-01-24 12.29.14 2016-01-24 12.29.24 2016-01-24 12.29.27 2016-01-24 12.29.40

Și încă două ponturi:

Rugați-l pe cel mic să vă deseneze! O să fiți uimiți de cât de interesant va ieși portretul, mie mi s-a părut absolut deosebit ceea ce a ieșit. 🙂 Dacă aveți minime cunoștințe de psihologie, veți reuși chiar să descifrați unele “mesaje”. 🙂 Zâmbesc sau nu personajele? Are cineva o mărime mai mare? Ce culori a folosit? Vă machiază, sau nu? Câte și mai câte… 🙂

Apoi rugați-l să vă descrie ceea ce a desenat. Notați pe spatele desenului – peste ani și ani nu vă veți mai aminti ce a spus, și zău că o să fie extrem de interesant! Notați și anul realizării operei. 🙂

Poezii care mi-au mers la suflet în duminica asta

Poezii care mi-au mers la suflet în duminica asta

Am încercat să traduc aceste două poezii, din maghiară în română:

László Ilona: Veled

Hozzám nőttél észrevétlenül,
Beépültél húsomba, vérembe,
Itt élsz velem legbelül,
Tested lenyomata beégett testembe.

Szemeid néznek vissza tükrömből,
Mosolyod lebeg az éjszakában,
Ajkad mesél vágyról, szerelemről,
Ismertelek már egy más világban.

A szeretetnek vagy örök szelencéje,
Flastrom az összes sebemre,
Az odaadás forró, édes kemencéje,
Nyugtató csók a lelkemre.

Nem tudunk semmit a jövőről,
Csak tobzódunk önfeledten a mában,
Pillanatokat lopunk az időből,
S a végtelent leljük egymás karjában.

Ai devenit parte din mine, fără să fi ştiut,
Eşti acolo, în carnea mea, în sângele meu,
Trăieşti cu mine, aici, în adâncul meu,
Mi s-a gravat în corp amprenta corpului tău.

Mă uit în oglindă, şi mă privesc ochii tăi,
Zâmbetul tău îmi apare în noapte,
Buzele tale spun povești de iubire, de dorinţă,
Te-am cunoscut deja – într-o altă viaţă.

Eşti un lăcaş etern pentru iubire,
Plasture pentru toate dintre rănile mele,
Cuptor al dăruirii, fierbinte şi dulce,
Sărut calmant pentru sufletul meu.

Nu ştim nimic despre viitor, nimic,
Ne înfruptăm din ziua de astăzi,
Furăm clipe ale timpului prezent,
Găsim infinitul unul în braţele celuilalt.

Csukás István: Ülj ide mellém

Ülj ide mellém s nézzük együtt
az utat, mely hozzád vezetett.
Ne törődj most a kitérőkkel,
én is úgy jöttem, ahogy lehetett.
Hol van már, aki kérdezett,
és hol van már az a felelet,
leolvasztotta a Nap
a hátamra fagyott teleket.
Zötyögtette a szívem, de most szeretem
az utat, mely hozzád vezetett.

Aşează-te lângă mine, să privim împreună
drumul care m-a condus la tine.
Nu-ţi mai fă griji din cauza ocoalelor,
şi eu am venit aşa cum s-a putut.
Unde mai sunt acum cei care m-au întrebat,
şi unde mai sunt acele răspunsuri,
soarele a topit deja
iernile ce au îngheţat pe spatele meu.
Inima mi-a tot zguduit-o, dar acum iubesc
drumul care m-a condus către tine.

100_4686

Despre borcănașele mele de condimente

Despre borcănașele mele de condimente

Profit de apropoul acestor borcănașe – realizate astăzi – pentru a vă vorbi despre Făbricuța de Idei.

Este o inițiativă foarte lăudabilă a fostei mele colege, Laura Dumbravă. 🙂 Nu am avut ocazia să socializez prea mult cu ea în TVR, în schimb ne-am cunoscut mai bine în afara biroului, pentru că avem o pasiune comună:meșteritul 🙂 Laura a dus această lucru la nivel de artă,  împărtășind în același timp și cu alții ideile proprii.  A creat pe Facebook grupul Făbricuța de Idei, unde a adunat în jurul ei o comunitate numeroasă de fete pasionate de handmade: 2500 de persoane! Grupul Făbricuța de Idei este o sursă infinită de inspirație pentru sute de femei. Multe dintre ele împărtășesc cu celelalte  secretele lor (se dau sfaturi și tipsuri etc.) și pun câte o poză pe grup ori de câte ori meșteresc ceva prin casă. Mă simt foarte bine printre ele, pentru că au aceeași filosofie ca a mea: că un cămin adevărat trebuie să poarte semnătura femeii care îl îngrijește, și că este fain să ai în jurul tău lucruri personalizate chiar de mânuțele tale.  Iar Laura e cea care ne inspiră, ne adună laolaltă, ne invită la o mulțime ateliere… și câte și mai câte! Pe site-ul ei www.fabricutadeidei.ro se găsesc o mulțime de tutoriale.

Și uite-așa ajungem la borcănașele mele de condimente, pe care le-am etichetat așa cum am învățat în Făbricuța de Idei. Tutorialul se află aici. Borcănașele sunt cumpărate de la IKEA și nu sunt scumpe deloc. Sunt foarte utile pentru oricine folosește multe tipuri de condimente, iar atunci când le dai și un touch personal, devin de-a dreptul simpatice, ți-e mai mare dragul să le privești.

Îndrăzniți și voi!

945956_10151751417639573_1138031616_n

 

 

 

Creația mea preferată: colierul “Duelul cocoșilor”

Creația mea preferată: colierul “Duelul cocoșilor”

COLIERUL “DUELUL COCOȘILOR” a fost inspirat din poezia “Un duel” de George Topîrceanu (poet, prozator, memorialist și publicist român, născut la 20 martie 1886, la București).

colier cocosi

L-am realizat pentru “Duelul Artiștilor” de pe site-ul www.crafty.ro: ne-am duelat în creații cu AdyAnkh. Am propus câte o temă, iar cealaltă persoană trebuia să creeze ceva pe tema dată. Tema pe care i-am propus-o eu ei a fost: Mississippi. Tema pe care mi-a propus-o ea mie a fost: Topîrceanu. 

colaj2Iată descrierea pe care am făcut-o pentru concurs:

După ce am citit provocarea de la AdyAnkh, am început să caut poeziile lui Topîrceanu. Imediat mi-a sărit în ochi un titlu: “Un duel”. Am zis: asta este, se potrivește atât de bine situației! Din poezie aflăm povestea a doi cocoși care se bat pentru a intra în grațiile… unei anumite găini din curte. Inspirată de această poezie am realizat un colier din bile de lână împâslită și… câteva pene de cocoș. În duel, pe colier: un cocoș cu penaj roșcat și unul cu penaj gri-alb! La mijloc, ca rezultat al duelului cocoșilor, câteva picături de sânge… așa cum apar și în poezia lui Topîrceanu. Colierul are baza din fetru de culoare neagră, și se leagă în spate cu o panglică imitație de piele. Este un colier statement, potrivit pentru femei curajoase!

Probabil că așa a fost persoana care a cumpărat colierul. Acesta a fost vândut la magazinul Lavly Handmade & More din Timișoara. 🙂

Din păcate nu am câștigat duelul. Linkul concursului este acesta: linkcolaj2În fotografia de mai jos se află verișoara mea Nicoleta Torok.

DSC_0149

Iată și poezia:

Un duel

Eroii mei sunt doi cocoşi

De rasă, pintenaţi, frumoşi

Ca ofiţerii la paradă.

Doi cavaleri aristocraţi.

Dintr-o privire ofensaţi

Încep duelul fără spadă.

Au martori puii speriaţi.

Teren – o parte din ogradă,

Dar n-au motiv de sfadă,

Căci nu se ştie-a cui e vina –

Misteru-nvăluie pricina, –

Deci: căutaţi găina…

 

Din amândouă părţile

Se-ncep ostilităţile.

Ei stau o clipă faţă-n faţă

Cu ciocurile la pământ,

Apoi deodată-şi iau avânt

Şi lupta-ncepe săltăreaţă:

Sar deodată,

Dau cu ciocul.

Cad alături,

Schimbă locul.

Bat din aripi,

Dau din gheare.

Unul cade,

Altul sare…

Iar s-atacă,

Iar se pişcă…

Dar deodată nu mai mişcă…

Faţă-n faţă, multă vreme,

Stau aşa, ca două gheme

Neclintite

Şi zburlite,

Până când, pe nesimţite,

Unul părăseşte sfada,

Întorcându-se cu coada…

 

Atunci ieşi de sub şopron

Un folozof-clapon,

Urât

Ş-atâta de bătrân încât

A dat în mintea puilor…

El s-a oprit în faţa lor

Cotcodăcind sonor:

– Eu dezaprob acest conflict.

E o ruşine, un delict

Nedemn de vremi civilizate.

Dar aşteptăm un viitor

Când, mândri de chemarea lor,

Cocoşii nu se vor mai bate…

Voi vă certaţi pentr-o găină,

Dar nu vedeţi? E curtea plină!

Ba treceţi gardul la vecini,

Că şi p-acolo sunt găini…

De ce vă puneţi gheara-n gât?

Să lase unul cât de cât,

Să dea şi celălalt ceva, –

Eu, cât de cât, socot c-o da!

 

Ce facem cu pantofii?

Ce facem cu pantofii?

O femeie are două mari probleme: 1) nu are cu ce să se îmbrace, 2) nu are suficiente dulapuri pentru haine. 🙂 Ce misoginism, am zice – dar până la urmă, hai să recunoaștem, este adevărat. Cam la fel stă treaba și cu pantofii…  Astăzi am căutat idei de depozitare a adevăratelor noastre colecții de încălțăminte.

Personal îmi plac ideile mai nonconformiste. Cum ar fi aceste lăzi simple, vopsite în culori plăcute. Totuși, cred că nu este un mod prea practic de a depozita pantofii – în timp se depune mult praf pe ele, și nici nu cred că vor aprecia toți musafirii ca pantofii voștri să fie totalmente expuși 🙂 Totuși, lăzile acestea arată foarte bine!

Scarpiera-cassette-frutta

(sursă foto aici)

Băncuța aceasta elegantă, albă îmi place și mai mult. 🙂

100199895.jpg.rendition.largest

(sursă foto: aici)

Sau – dacă sunt muuulți pantofi – le facem niște rafturi pe un perete întreg. Yaaay! Cred că vă place ideea 🙂 Tot din lăzi vechi (de data aceasta nevopsite)!

374503_479541988764146_2129409339_n

(sursă foto: aici)

Sau… poate ceva mai elegant?

11

(sursă foto: aici)

Sau… ce ar fi să nu ne mai complicăm? Le ținem pe jos, și gata :))

405732_301688986550586_1087845193_n

Marie-Claire-Idees-cassette-frutta2

(sursă foto: aici și aici)

Și cu ocazia aceasta v-am arătat și două modalități extrem de low-cost, dar de mare efect pentru amenajarea antreului. Îmi plac maxim ambele variante!

Iar dacă plouă, facem așa:

427456_309105415808943_2144228017_n

(sursă foto: aici)

Mai multe idei de organizatoare pentru pantofi găsiti aici.

Cum să prepari un sos de ciuperci absolut delicios!

Cum să prepari un sos de ciuperci absolut delicios!

Am învățat rețeta aceasta de la mama unei prietene. Mi-a ieșit chiar și când eram începătoare în ale gătitului! Se curăță aprox. 1 kg de ciuperci champignon. Să nu vi se pară mult, că scade mult în tigaie, una-două se înjumătățește…

Apoi se curăță aprox. 3 cepe medii, se taie mărunt și se prăjește în puțin ulei, până devine sticloasă. Se adaugă ciupercile tăiate mărunt, manual – mie de exemplu îmi place să se vadă bucăți de ciuperci în sos, să nu fie chiar ca o pastă.

Se adaugă vegeta, sare și frunze de pătrunjel (toate după gust). Se amestecă, se lasă, se amestecă, se lasă. O să lase apă. Dacă vi se pare că nu lasă destulă apă, mai turnați o jumătate de cană/o cană de apă în tigaie.  Puteți adăuga și puțin ardei tăiat mărunt, mai neutralizează un pic din gustul puternic al ciupercilor. Eu am folosit o pastă de ardei pregătită de mama mea, păstrată la borcan, în cămară (nu mă întrebați de rețetă, că nu o știu). Am folosit o linguriță din această pastă de ardei.

Când observați că ciupercile sunt moi deja, adăugați o lingură (rasă) de boia de ardei (dulce). Asta dacă nu vreți ca sosul să fie alb. Dacă vreți sos alb, nu adăugați boia deloc. Amestecați etc. Separat mixați într-un vas 5 linguri (rase) de făină + lapte. Turnați încet peste ciuperci, amestecați. Mai așteptați să dea o dată în clocot (mai amestecați etc.). Mai puteți adăuga puțină apă, dacă este greu de amestecat (surplusul se va evapora). Și gata!

Poftă bună!

Da! Așa ar trebui să fie tencuite și zugrăvite casele

Da! Așa ar trebui să fie tencuite și zugrăvite casele

Cum să te lase indiferent? Cum să nu te îndrăgostești de casele acestea?! Sunt absolut adorabile!

417490_340719739344930_1855139854_n 423344_312336905495255_123542667708014_918108_379801196_n

Pentru mine, combinația aceasta de alb cu albastru și/sau roșu este câștigătoare absolută!

Surse: foto 1, foto 2.  Ambele case se află în Grecia… Dacă trăiam acolo, cu siguranță că m-ar fi inspirat și pe mine marea – la fel de mult 🙂

Ce este MeAndMine?

Ce este MeAndMine?

DSC_3971MeAndMine înseamnă accesorii realizate manual, destinate în primul rând acelora dintre femei care își doresc lucruri mai deosebite, unicat. Acelora care știu care este diferența dintre Made in China și produsele handmade. Care știu că un accesoriu te poate scoate din anonimat. Care știu că ele pot fi chiar mai importante decât îmbrăcămintea. Și nu în ultimul rând, femeilor care sunt curajoase și îndrăznesc să poarte accesorii mai diferite, căci nu i se potrivește orice, oricui.DSC_3854379202_417427255010521_1698834654_n

Romantic? Feminin? Boem? Fantezist? Oricare dintre aceste cuvinte se potrivesc accesoriilor MeAndMine. Și probabil multe alte cuvinte, de asemenea. Le veți găsi voi: atunci când priviți sau atunci când purtați creațiile.DSC_3859crop

Foto: Liza Vicol Günter

logo meandmine final

Logo: Corina Vârjan

Cine este Asociația Culturală Kabaitan?

Cine este Asociația Culturală Kabaitan?

Basic RGB

Trăim vremuri în care scara valorilor este… cu fundul în sus. Noi ne-am propus să nu stăm cu mâinile în sân, ci să facem ceva. Să conectăm oameni în cadrul unor evenimente memorabile. Demersul nostru n-are frontiere. Oriunde-am fi, conectăm oameni frumoși și valoroși, de care nu afli din fițuicile de cancan. Ți-i aducem aproape. La ușă, dacă trebuie! Vrem să fie băgați în seamă și luați drept modele. Credem că sensul vieții nu este să împingi căruciorul în supermarket! Încercăm să reglăm noi busola: să-ți arătăm direcția – sau nordul, cum s-ar zice. Promovăm valori pe care le considerăm noi importante și ne bucurăm de fiecare moment petrecut alături de oameni care au același sistem de valori ca și noi!

IMG_0822

Asociația Culturală Kabaitan a fost înființată în 2013 de către mine și iubitul meu. Este o asociație destul de activă: organizăm cel puțin un eveniment pe lună.

De ce… KABAITAN?

Cunoașteți sistemul de operare Ubuntu? El este realizat de o echipă globală de experți și conține toate aplicațiile de care aveți nevoie, la fel ca orice alt sistem de operare. Doar că… este absolut gratuit! Cei care l-au creat și cei care lucrează la el o fac gratuit, în ideea de a împărtăși acest lucru cu… toată lumea. Numele sistemului de operare provine din limba zulusă din Africa, unde ubuntu este o ideologie ce poate fi definită pe scurt drept “credința într-o legătură universală ce unește întreaga omenire.”

Nouă ne-a plăcut foarte mult ideea și am căutat un echivalent în tagalog, limba celor din Filipine. Și l-am găsit!

KABAITAN, substantiv. Bunătate, generozitate, “cu dragă inimă” – Din tagalog: kabaitan.

Asta vrem. Să fim cu toții mai buni, mai generoși. Să facem lucruri frumoase – din inimă. Și să ne bucurăm împreună de ele.

Promovăm valori pe care le considerăm noi importante și ne bucurăm de fiecare moment petrecut alături de oameni care au același sistem de valori ca și noi!

pita_grup

Mai multe: www.kabaitan.org

Foto: Diana Rășină

Logo: Corina Vârjan