Ceramică de artă germană: despre modelele deosebite

Ceramică de artă germană: despre modelele deosebite

Zilele trecute am vorbit despre ceramica de artă germană și despre cea denumită “fat lava”.  Am vorbit despre faptul că aceste piese au fost produse între anii 1950-70, în mai multe ateliere din Germania de Vest.

Ceramica de artă germană are întotdeauna o astfel de inscripție pe fund

Aceste ateliere au fost numeroase, dar numai câteva sunt cu adevărat importante, de exemplu Scheurich, Bay, Carstens, Ruscha. Ei au scos pe piață cele mai multe și cele mai apreciate piese. (Pentru clasificări și mărci vezi acest link)

Etichetă din hârtie aurie, pe o vază de la Carstens

Ceramica de artă germană a fost produsă într-o varietate de forme și culori, la care au lucrat o mulțime de designeri. Cele mai interesante și valoroase modele sunt cele care au fost realizate prin tehnica „fat lava”.

Ceramică germană tip “fat lava”, de la Bay

Asta înseamnă că o parte din smalț a fost lăsată să se scurgă precum… o lavă, astfel în final se obținea un mix unic de texturi și culori. Ceramica fat lava este cea mai apreciată și colecționată. Există și modele banale, dar și unele deosebite și adevărate rarități. V-am mărturisit cu ocazia articolului precedent că până în acest moment eu nu am pus mâna pe vreo mare raritate, dar am câteva piese mai interesante. De aceea astăzi vreau să vă prezint câteva modele deosebite, culese de pe internet. Sunt piese pe care orice colecționar serios ar fi bucuros să le aibă în casa proprie. Iată câteva dintre cele care mi-au atras atenția în urma unor simple căutări pe internet. Toate pozele provin de pe Pinterest și au fost preluate de pe Etsy, unde aceste vaze se aflau la vânzare.

Designer: Walter Becht (cod 147-19)
Raritate din anii 70: Vază Robot (cod 559-15)
Raritate din anii 70, designer: Walther Becht, atelier: Oberhessische Keramik
Atelier: Ruscha
Vază pop-art, anii 1960 sau 1970
Raritate din anii 70 (cod 1788-30)
Atelier: Scheurich (cod: 414-16)

Cam așa arată modele mai deosebite și mai rare, care se vând uneori cu prețuri foarte piperate. Și acum că le-ați văzut pe acestea, m-am gândit să vă mai prezint și cum arată câte un raft, câte un colț din casa unui adevărat colecționar, care are seturi întregi de produse ceramice provenite de la același designer/din aceeași colecție, sau care au atât de multe produse, încât pot face aranjamente pe baza culorilor sau formelor. Fotografiile provin tot de pe Pinterest.

Colecția Zig-Zag de la Scheurich
Colecția Inca de la Scheurich
Aceeași formă, alte culori/modele. Atelier: Scheurich
Set de produse de la Scheurich

Ați auzit de ceramica de artă germană “fat lava”?

Ați auzit de ceramica de artă germană “fat lava”?

În urmă cu 3-4 ani făceam cunoștință cu ceramica de artă germană: ne-am împrietenit cu două cupluri și în ambele dintre acestea, doamnele sunt mari colecționare de astfel de ceramică. Una dintre ele are o colecție care numără nu mai puțin de… 400 de piese! Am admirat vreo 2 ani, cu ocazia fiecărei vizite, frumoasele lor colecții – practic locuințele lor sunt decorate exclusiv cu ceramică germană; iar mai apoi inevitabilul s-a produs: m-a prins microbul! În acest moment dețin și eu 58 de piese de ceramică germană (le-am numărat!), totul cu ajutorul soacrei mele, care mi-a procurat aceste vaze din târguri de vechituri din Germania.

Cum le recunoști? Ceramica de artă germană are întotdeauna un înscris pe fund: “W. Germany” sau “Made in W. Germany” și un cod format din 5 cifre. Unele au înscrise și numele producătorului.

Primele 3 cifre reprezintă un cod al modelului (cunoscătorii recunosc pe baza acestor coduri de la care producător provine piesa și cine a fost designerul care l-a creat), iar următoarele 2 cifre reprezintă înălțimea în centimetri. De exemplu, din cifrele de mai sus aflăm că aceasta este o vază produsă de Scheurich, se numește Lora și datează din 1971. 

Scheurich, model Lora, 1971
Scheurich, model Lora, 1971

Aceste piese ceramice de artă au fost produse între anii 1950-70, în mai multe ateliere din Germania de Vest. Erau vreo 100 la număr, dar mai puțin de o jumătate de duzină sunt cu adevărat importante. Acestea sunt printre altele Scheurich, Bay, Carstens, ES Keramik, Dümler & Breiden, Ruscha. Ei au scos pe piață cele mai multe și cele mai apreciate piese.

Vază produsă de Bay
Vază produsă de Bay – detaliu lavă

Ceramica de artă germană a fost produsă într-o varietate de forme și culori în deceniile de care am amintit mai sus. O mulțime de designeri germani au lucrat pentru aceste ateliere de producție. Cele mai interesante și valoroase modele sunt cele care au fost realizate prin tehnica “lava” sau “fat lava” – cum este și vaza de mai sus. Asta înseamnă că smalțului i s-a adăugat în mod controlat încă un strat de smalț suplimentar, care a fost lăsată să se scurgă ca o lavă și care care în cuptor s-a amestecat într-un mod unic cu stratul de dedesubt. În final se obținea astfel un mix unic de texturi în relief și de culori. Ceramica fat lava este cea mai apreciată și colecționată.

Vază ceramică model Viena

Ceramica de artă germană se colecționează în toată lumea, din America până în Australia. Există cataloage și ghiduri de prețuri pentru ele, colecționarii adevărați recunosc imediat producătorul și designerul, respectiv, anul de realizare al unei piese. Le “vânează” în târguri sau pe internet, vând și cumpără sau fac schimburi. Este foarte important dacă o vază mai are eticheta originală din hârtie, pentru că aceasta oferă informații relevante. De exemplu, văzând eticheta de mai colecționarii vor cunoaște imediat faptul că această vază a fost produsă în anii 1970 – atunci i s-au adăugat etichetei acele trei sfere care se pot vedea în partea de sus.

Vază produsă de Scheurich în anii 1970
Vază produsă de Scheurich în anii 1970 – detaliu etichetă

Există modele banale, există modele deosebite și există și adevărate rarități. Până în acest moment eu nu am pus mâna pe vreo mare raritate, dar am câteva piese mai interesante.

Preferatele mele sunt cele viu colorate și lucioase. Dacă veți căuta pe internet veți vedea că există unele modele absolut spectaculoase. Ele sunt rare însă, și costă pe măsură.

Vază produsă de Bay
Vază produsă de Bay – detaliu

Piesele acestea ceramice arată bine atunci când fac parte dintr-o colecție, atunci când ai atât de multe, încât poți să le aranjezi după forme și culori – așa sunt ele expuse în casele prietenilor noștri colecționari. Eu nu am încă o cantitate suficientă de astfel de vaze pentru a le putea grupa după anumite considerente. Totuși le-am făcut câteva… poze de grup:

Mica mea colecție se află deocamdată în câteva cutii de carton de mari dimensiuni, pentru că vazele acestea nu au loc acum în casa noastră. Am însă un plan cu ele: nu vă pot spune despre ce este vorba, dar ele vor face parte dintr-un proiect (deocamdată) secret. Până atunci mai caut prin târguri…

*

Voi dacă vreți să aflați mai multe: 

aici

aici

aici

 

Cum se întreține și cum se curăță corect o cergă?

Cum se întreține și cum se curăță corect o cergă?

În aprilie am scris despre faptul că am (re)descoperit cergile de Maramureș, mai exact, cergile de Săpânța. Nu a trecut mult timp până m-am pus să caut una pe internet – căci Maramureșul este puțin cam departe de Timișoara.

Străbunica Marie a Irinei Stan, țesând cândva între anii 1975-1980 (Foto: colecție personală Irina Stan de la www.sapantamaramures.ro)

După ce am primit cerga de la www.sapantamaramures.ro v-am prezentat câteva poze cu dormitorul renovat, iar mai apoi am scris și despre faptul că o cergă poate fi integrată cu succes în locuințele noastre, potrivindu-se unei multitudini de stiluri de amenajare, nu doar interioarelor tradiționale.

Mult așteptatul REVEAL: așa arată acum dormitorul!

Cergă de Săpânța și pat de la IKEA? Da, de ce nu?

Pentru că atunci când cumperi așa ceva, tranzacția nu este niciodată una simplă și seacă – așa cum se întâmplă în cazul marilor magazine online – am avut ocazia să schimb și câteva vorbe cu cea care a pus bazele site-ului www.sapantamaramures.ro: doamna Irina Stan. Profitând de ocazie am rugat-o să mă ajute cu câteva informații despre felul în care trebuie întreținută o cergă, iar acum doresc să împărtășesc cu voi ceea ce am aflat.

*

Cum se întreține și cum se curăță corect o cergă?

Cum procedați cu cerga atunci când faceți curățenie? Dacă locuiți la curte: Cerga trebuie scuturată afară, ca pe vremuri. Dacă locuiți la bloc: Cerga se poate aspira, dar nu la o viteză/putere prea mare, căci vi se va umple aspiratorul de lână. Cu grijă! Important de știut însă mai este că: dacă cerga este folosită drept covor, oricum mare parte de praf se află sub cergă, deci este suficient să ridicați cerga de pe jos și să aspirați praful de pe podea; dacă cerga este folosită drept cuvertură, aspirați bine canapeaua sau fotoliul după ce ați mutat cerga.

Din când în când este bine ca cerga să fie scoasă la aerisit. Ca pe vremuri: bunica mea cel puțin scotea în aer liber – atât primăvara, cât și toamna – toate hainele aflate pe umerașe. După ce stăteau puțin în curte, la soare, iar dulapul se aerisea cu ușile larg deschise, alta era deja treaba. Procedați la fel cu cerga voastră.

Cergile se spală numai cu apă rece, preferabil la vâltoare. Dacă locuiți la curte: cerga se poate pune pe un suport și se poate spăla cu apă rece de la furtun. Dacă locuiți la bloc: întrebați la spălătorii dacă știu să spele o cergă sau informați-i dvs. cum se face, însă apelați numai la cei care vă inspiră încredere.

Așa arată o vâltoare (Foto: colecție personală Irina Stan)

Săpun se folosește numai puțin și numai dacă este cazul, adică dacă cerga este foarte murdară. Dacă este vorba doar de un pic de praf, apa rece este suficientă.

La vâltoare (Foto: colecție personală Irina Stan)

Dacă cerga este folosită drept covor (și nu cuvertură de pat, de exemplu) și e trafic mare pe ea, va trebui desigur spălată mai des. Altfel este suficient să o spălați o dată pe an.

Cerga mea este curată deocamdată!

Foarte important de știut este că lâna trebuie apărată de molii. În camera în care aveți o cergă trebuie să aveți produse speciale antimolii sau buchete de lavandă sau săculeți de lavandă. Eu am ales să protejez cerga mea cu ajutorul lavandei!

Buchețel de lavandă deasupra noptierei

Dacă aveți grijă de cergi, vă vor servi multă vreme!


            

De unde cumpărăm… mobilier design?

De unde cumpărăm… mobilier design?

Până de curând a fost o mare problemă să găsești mobilă frumoasă în România. NU prea mai este cazul. În sfârșit au apărut și la noi diversele magazine online în care găsești chiar și mobilier design – la prețuri pe măsură, de cele mai multe ori, dar măcar există în sfârșit opțiunea de a cumpăra și altceva, nu aceleași lucruri plictisitoare pe care le vând mulți dintre marii retaileri. Unul dintre magazinele online care îmi plac în mod deosebit este SOM PRODUCT.

De exemplu, numai când mă uit la măsuțele astea colorate, absolut delicioase, ca să zic așa, mă gândesc oare ce-o fi fost în capul meu când pe vremuri nu am ales așa o măsuță de cafea drăguță, ci am cumpărat o masă rectangulară obișnuită… și maro pe deasupra? Grrr… Noroc că de atunci gusturile mi s-au schimbat radical. Acum m-au cucerit imediat măsuțele de cafea Ufo.

Măsuțe de cafea Ufo: aici

Cred că v-am convins: acest tip de mobilier – mobilierul design – este gata să revitalizeze orice încăpere. Îmi plac în mod deosebit și culorile, și mai ales faptul că întotdeauna este acolo și un pic de lemn, pentru un organic touch, cum îmi place mie să spun.

Măsuțe de cafea Ufo: aici

Unde mai pui că oferă un spațiu adițional, sub blatul central al mesei – pentru un living cât mai organizat.

Măsuțe de cafea Ufo: aici

Un subiect pe care eu au am… rumegat foarte mult atunci când mi-am amenajat acasă home office-ul a fost cel al alegerii biroului. Este important ca masa la care lucrezi să fie nu numai comodă, ci și specială ca design. Ca această masă de birou Writing Desk ToDo!

Masă de birou Writing Desk ToDo: aici 

În același stil cei de la Som Product mai au și o masă consolă și o masă pentru machiaj. Masa de consolă Lillo eu aș folosi-o în antreu, pentru că dimensiunile ei reduse sunt ideale în holuri, foaiere sau atunci când vrem să economisiți spațiu. Atât partea superioară, cât și picioarele acesteia pot fi personalizate într-o gamă variată de culori.

Masă de consolă Lillo: aici 

Sau ce ziceți de o masă pentru machiaj? Masa pentru machiaj Lillo are de asemenea dimensiuni reduse, astfel cu siguranță se poate strecura cu succes chiar și într-un dormitor mai mic. La fel ca la consola de mai sus, și aici atât partea superioară, cât și picioarele pot fi personalizate.

Masă pentru machiaj Lillo: aici

Am eu ceva cu lămpile, și așa cum am scris aici, în articolul despre planurile de renovare dormitor, mi-aș fi dorit acolo o lampă cu trei picioare. Din păcate nu am avut loc pentru așa ceva, așa că nu am deloc o lampă de acest gen, nici măcar cu un picior. Dar voi dacă aveți loc, alegeți așa ceva, arată maxim și este foarte actual! Lampadarul Lamp Wanda vine în mai multe culori și se remarcă prin design-ul modern sub formă de trepied, picioarele fiind realizate din lemn de frasin. Lângă lampadar vedeți un scaun Ufo: are un design simplu, dar care creează un puternic efect vizual – mai ales prin culoare.

Lampadar Lamp Wanda: aici

Scaun Ufo: aici

Dacă îndrăgiți liniile bine definite, simplitatea formelor dar și funcționalitatea acestora, vă recomand mobilierul design de la Som Product. Sunt ușor de integrat în orice spațiu!

Hai, spor la cumpărături de mobilă cu adevărat frumoasă!

Cum să NU dai anunț imobiliar pe internet

Cum să NU dai anunț imobiliar pe internet

În ultima vreme am frunzărit destul de multe anunțuri imobiliare pe internet, mai exact pe pagina www.imobiliare.ro. Vă spun sincer că am fost șocată! M-a frapat în primul rând calitatea extrem de proastă a imaginilor din apartamente și case (unghiuri nepotrivite, dezordine generală), respectiv, mai ales de faptul că lipsesc adesea planurile locuințelor (sunt și excepții, desigur). Nu aveam pretenții la nu știu ce artă fotografică sau la desene detaliate… dar totuși… Să prezinți și să vrei să vinzi o locuință cu astfel de imagini, mi se pare de neimaginat! Nu știu cine face aceste fotografii – sper că proprietarii, căci de la angajații birourilor de intermedieri imobiliare am așteptări mai mari.

Doar câteva exemple:

Apartament cu 3 camere pe Take Ionescu – în care văd doar flori, bagaje, cutii, dezordine – nu-mi pot da seama de aproape nimic, mi se distrage complet atenția.

Apartament cu 2 camere în Blașcovici – cu mâncare pe masă, vase nespălate în chiuvetă, pat nefăcut, haine aruncate de-a valma… Nu!

Apartament cu 3 camere în Elisabetin – next level, dezordine generală peste tot, cu haine aruncate pe jos, cu haine atârnate la uscat, coli de hârtie eșuate pe covor… Nu, nu și nu!

Apartament cu 2 camere în Iosefin – în stare foarte bună, în care ar fi și ordine, dar nu îți dai seama de aproape nimic din poze, vezi doar o canapea mare în prim-plan, o chiuvetă cu flori și produse cosmetice, nu înțelegi cam cum arată totuși baia, de exemplu…

Trecem peste faptul că într-o mulțime de poze bunul gust lipsește cu desăvârșire sau că nimeni nu pare să știe cu adevărat ce înseamnă de fapt “amenajat lux”, dar se folosește foarte des acest termen… Ne concentrăm pe fotografii din punctul de vedere al cumpărătorului care este interesat să vadă cum arată acea locuință, cât de mici sau mari sunt camerele, cum este lumina, unde se află ușile și ferestrele, în ce stare sunt ele etc. M-am gândit să vă întocmesc un mic ghid al fotografiilor imobilelor pe care ați dori să le vindeți.

***

Dacă nu vă pricepeți deloc, solicitați măcar sprijinul unui prieten!

Decât să vă chinuiți să vindeți o locuință cu ajutorul unor poze foarte proaste, pe care le-ați făcut cu un telefon mobil cu cameră fără prea mulți megapixeli și pe deasupra și într-un moment al zilei când lumina nu este prea bună… cereți ajutor! De la un prieten, de la un fotograf profesionist – după buget. Dar străduiți-vă puțin! Pozele ar trebui să fie cât de cât luminoase, clare, nemișcate, bine încadrate, din unghiuri bine alese. În niciun caz nu se vor face poze seara, fără lumină naturală. Este foarte dificil să pozezi încăperi, astfel cineva cu un pic de talent la fotografii poate face mai mult decât cineva care habar nu are. Fiți cinstiți cu voi!

Sursa foto: www.homeupgrade.de

Faceți curat, adunați lucrurile de-a valma!

Respectați-vă puțin și nu puneți pe internet, în văzul întregii lumi, poze cu rufe murdare pe jos și vase nespălate în chiuvetă. Nu este în regulă. Chiar dacă sunteți în proces de mutare și aveți cutii peste tot, încercați măcar să le mutați dintr-o încăpere în alta până faceți poze, ca să obțineți niște imagini cât de cât plăcute privirii. Unde mai pui faptul că în fotografii totul se vede diferit, 3-4 flacoane de produse cosmetice din cabina de duș pot da chiar impresia de dezordine. Iar despre faptul nu ar fi un efort imens să scoți găleata și mopul, respectiv, baxul de hârtie igienică din baie preț de 10 secunde, până faci trei poze, ce să mai vorbim… Adunați toooot! Faceți patul! Dacă în imagine se văd mult prea multe lucruri, prima impresie va fi complet ruinată și distrageți complet atenția de la aspectele importante chiar dacă eventualul cumpărător ar continua să se mai uite la poze.

Sursa foto: www.uglyhousephotos.com

Adunați obiectele prea personale!

Nu vorbesc aici despre cutia de tampoane de pe marginea mașinii de spălat – cred că aceasta intră la categoria de mai sus, a curățeniei. Ci despre fotografiile înrămate în care apar copiii voștri, familia voastră. Este mai bine ca acestea să nu devină publice pe paginile de anunțuri imobiliare și nici nu interesează pe nimeni, de fapt. Locuința ar trebui să pară neutră, ca eventualul cumpărător să își poată imagina propria viață acolo, nu să devină fără voia lui observator al intimității dvs.

Fără persoane și animale în poze

Acum concret nu a fost cazul, dar în trecut am văzut și fotografii în care apărea câte un membru al familiei, care tocmai sprijinea tocul unei uși sau ieșea pe o ușă și îi vedeam spatele. Hilar! Astfel de poze nu au ce căuta. Nici animalele de companie nu trebuie să apară în fotografii!

Sursa foto: www.janetroper.com

Alte câteva lucruri importante

Ușile trebuie să fie deschise, pentru a se vedea legătura dintre diferitele încăperi. Este bine să fotografiați și perspectiva de la fereastră (mai ales dacă este frumoasă – un parc, o zonă verde, vedere panoramică asupra orașului etc.). Balconul nu va fi prezentat drept zonă de depozitare, ci ca ceva potrivit pentru o viitoare oază verde! Faceți fotografii și cu exteriorul și cu vecinătățile (stradă, parc). Atenție la alegerea fotografiei principale, să fie cât mai atractivă!

Sursa foto: www.spotblue.com

Și în final, despre vizita propriu-zisă…

Desigur că ar fi frumos ca atunci când vine cineva să vizioneze apartamentul, acesta să se afle într-o stare cât mai apropiată de cea în care a fost fotografiată. Trebuie să fie curat, priviți eventualul cumpărător ca pe un musafir! Aerisiți bine înainte de sosire.

***

Există și conceptul numit home staging, când niște profesioniști pregătesc special locuința pentru  a i se face fotografii și a fi scoasă pe piață cu imagini cât mai reușite și relevante. Cred că încă se află departe de noi acest concept, deși l-am observat în câteva cazuri. Mai ales în cazul locuințelor noi, unde sunt amenajate încăperile tocmai pentru ca un eventual cumpărător să poată să își imagineze mai bine posibilitățile de mobilare ale spațiilor. După home staging locuințele par mai atractive, mai primitoare și cu siguranță va veni lume mai multă și mai de calitate să le vizioneze, îl veți putea vinde mai rapid, iar prețul pe care îl vei putea obține va fi unul mai bun!

Înainte și după home staging. (Sursa foto: Fu-qi-sun Design)

Nu este despre a minți cumpărătorul, ci despre a-i prezenta posibilitățile care se ascund în acea locuință, ce se poate obține, cum poate arăta cu puțin efort și atenție.

Home stagingul ca home stagingul, însă să faci curat, să aduni acareturile și să faci niște fotografii clare mi se pare chiar ESENȚIAL. Prima impresie contează foarte mult, peste niște fotografii foarte întunecate se trece foarte rapid, chiar dacă locuința ar fi una bună.

Spor să aveți!

Notă: Nu am dorit să fac “vedete” din timișorenii mei, așa că am ales să nu adaug fotografii de pe piața locală. Pozele le puteți vedea pe site-urile de specialitate…

Taburet stil Thonet + vopsea Annie Sloan = LOVE

Taburet stil Thonet + vopsea Annie Sloan = LOVE

Probabil că ați auzit despre mobilierul Thonet, sau cel puțin despre scaunele Thonet sau stil Thonet. Dacă nu ați auzit, atunci cu siguranță ați văzut însă, dar poate că nu v-ați pus niciodată problema cum se numesc sau cine i-a inventat.

Sursa: Wikimedia Commons

Așa-i că vă sunt cunoscute acest gen de scaune? Sunt prezente peste tot prin cafenele, de la Paris la Viena, de la București și la Timișoara. Michael Thonet, austriacul cel care a inventat mobila din lemn curbat, s-a născut în 1796 și a murit în 1871. Anul trecut chiar am descoperit întâmplător mormintele familiei Thonet, printre care și locul de veci al lui Michael Thonet: acestea se află în cel mai mare cimitir din Viena, Wiener Zentralfriedhof.

De altfel, la Muzeul de Arte Aplicate (MAK) de la Viena este expusă cea mai mare colecție de scaune Thonet originale. De original vorbim atunci când există o ștampilă/etichetă specială sub șezutul scaunului. Mobilă stil Thonet se fabrică astăzi în foarte multe locuri, printre altele și în România, la Bucea – citește despre asta aici. Aceste scaune se pare că nu se vor demoda niciodată, sunt clasice și elegante și se potrivesc diverselor tipuri de amenajări. Mie mi-au plăcut întotdeauna, dar de ceva vreme încoace am făcut un fel de pasiune pentru ele.

Așa că m-am bucurat tare mult când am zărit un taburet thip Thonet într-o piață de vechituri din Austria. Din păcate nu era vorba despre un original, dar nu contează, l-am cumpărat oricum. Am căutat totuși eticheta cu pricina, ea nu exista însă – ceea ce era cumva clar și din prețul pe care l-am plătit pentru taburet: 3 euro! Fiind vorba despre o piață din Viena, cred că ar fi știut cumpărătorul dacă era original și nu l-ar fi vândut la acest preț, în orice stare ar fi fost. Era cam urâțel săracul taburet, a fost vopsit cu vopsea pe bază de ulei de culoare verde închis, iar peste șezut s-a lipit o bucată de PVC roșu cu inimioare albe. L-a curățat tatăl meu, meșterul bun la toate pe care mă bazez mereu în cazul proiectelor DIY – fără el nu aș putea duce la bun sfârșit anumite task-uri!

Pentru acest proiect am ales vopseaua-cretă originală Annie Sloan în nuanța Paris Grey, pe care am comandat-o de la distribuitorul din România al acestei vopsele: Allmycrafts.

Am ales să lucrez cu pensula originală Annie Sloan, care este realizată din păr de porc și este foarte deasă. Credeți-mă, nu se compară cu nicio altă pensulă folosită până acum! Costă ceva, dar se curăță foarte ușor cu apă și săpun, și se poate folosi și pentru ceruirea mobilei (caz în care trebuie spălată apoi cu apă fierbinte și săpun). Dacă aveți grijă de ea, vă va servi multă vreme.

Vopseaua Annie Sloan este o vopsea pe bază de apă, care nu miroase urât și se usucă foarte repede, astfel că nu este necesar să ieșiți în curte sau pe balcon cu mobila pe care doriți să o vopsiți. Vopseaua este foarte cremoasă, așa trebuie să fie, iar după ce ați desfăcut cutia ea trebuie amestecată bine cu ajutorul unui băț.

Abia am așteptat să bag pensula în ea. Important de știut mai este că aderă pe orice suprafață: lemn, PAL, lăcuită, pereți, plastic, ceramică, sticlă și că nu este nevoie de nicio bază înainte, nici măcar nu trebuie pregătită suprafața în mod special (trebuie doar să fie curată și degresată).

Am inaugurat vopseaua și pensula pe taburetul meu stil Thonet. Am folosit mișcări lungi, hotărâte. Vopseaua acoperea foarte bine din prima, a fost chiar wow, am ales totuși să dau în două straturi pentru o acoperire perfectă. Întoarceți întotdeauna piesa de mobilier cu josul în sus și începeți cu partea de dedesubt.

Mi-a făcut mare plăcere să vopsesc taburetul acesta. A mers foarte repede, într-o jumătate de oră (sau nici atât) taburetul a renăscut cu totul! Important de știut mai este că odată vopsită, mobila veche își pierde și eventualul miros neplăcut (nu a fost cazul aici, doar zic).

Eu am lucrat pe terasă, dar așa cum am precizat, puteți utiliza vopseaua Annie Sloan în casă, în apartament, nu miroase deloc și se usucă foarte repede!

Pentru un efect shabby chic se poate da cu șmirglu pe alocuri, eu am sărit peste acest pas și am lăsat scaunul așa, natur; mai mult decât atât, nu am apelat la ceara antichizantă, am finisat vopseaua cu ceară transparentă, desigur tot ceară originală Annie Sloan, pe care am aplicat-o cu aceeași pensulă și m-am mai ajutat și cu o cârpă pentru ca ceara să intre cât mai bine în vopsea și apoi să “lustruiesc” suprafața, să devină netedă, fină. Dacă este lipicioasă ați folosit prea multă ceară sau nu a intrat suficient de bine în vopsea. Insistați!

Iată și rezultatul (aproape) final – căci nu am hotărât încă ce fac cu șezutul taburetului. M-am gândit la două variante: să cumpăr o bucată de plută pe care să o lipesc peste șezut sau  să îi fac un fel de tapițerie tip blană. În orice caz, vreau să îl aduc puțin în actualitate!

Sunt înnebunită după piciorușele acestea curbate ale taburetului! Arată minunat în nuanța asta. Iar locul lui va fi într-un final în baia mică, acolo unde plănuiesc să mai vopsesc și un dulăpior vechi cu aceeași vopsea Annie Sloan în nuanța Paris Grey. Stați pe aproape, urmează în curând!

***

Dacă vreți să încercați și voi vopseaua originală Annie Sloan, o puteți achiziționa de la distribuitorul din România Allmycrafts. Vă recomand să nu faceți rabat de calitate și să alegeți și pensula lor originală, merită. Veți mai avea nevoie de ceară sau lac.

Mult așteptatul REVEAL: așa arată acum dormitorul!

Mult așteptatul REVEAL: așa arată acum dormitorul!

V-am rămas datoare cu un articol… cu cel în care vă arăt dormitorul renovat anul trecut. A trecut ceva vreme de când ne-am apucat de această renovare, a durat, dar este normal într-un fel. Drept să vă spun, nici acum nu este 100% finalizat, dar într-o proporție de 95% este, totuși, gata. Ultimele touch-uri mai lipsesc. Și sunt și lucruri care nu au ieșit întocmai cum mi-am dorit. Una peste alta, ne place amândorura noul nostru dormitor și ne simțim tare bine în el. Haideți să vedem! De aici am plecat:

Mie mi-a plăcut această cameră a mea – camera mea de domnișoară – care avea un aer de studiou, fiind foarte încărcat. Renovarea a fost imperios necesară din trei motive: podeaua s-a distrus sub mochetă, aveam nevoie de o altă configurație dat fiind faptul că acum dormim acolo doi ♥️ și în plus gusturile mele s-au schimbat foarte mult în ultimii ani. Îmi doream altceva. Această poză este tot una “before”:

Atenție, va fi un articol cam lung!

Am scris aici despre planurile mele cu renovarea, iar prin martie 2016 ne-am apucat de treabă. Primele săptămâni au fost dezolante. Am scos podeaua, am turnat șapă, am așteptat să se usuce… am turnat încă un strat de șapă autonivelantă etc. Au fost momente când nu credeam că vom ajunge la capătul renovării.

Am retencuit pereții și am zugrăvit totul în alb. În sfârșit începea să arate cumva. Când am montat și podeaua, eram deja în al nouălea cer!

Odată ce am montat și plintele pe care am dat o mică avere, camera a arătat cu adevărat demențial! Am ales plinte albe, late, din MDF – nu m-a interesat cât costă, asta era ceea ce am vrut! Știam că va conta foarte, foarte mult la aspect!

Despre cum a mers treaba am mai scris aici. La finalul lunii aprilie am considerat că s-a făcut cam un sfert din ceea ce trebuia făcut și am scris un nou articol aici. Totul în jur era nou și curat, aveam un pat și niște dulapuri, deci camera era locuibilă.

Cu zona patului mi-a fost cel mai ușor, aici am cam știut ce vreau, totul s-a legat, chiar și decorațiunile – până în cele mai mici detalii. Nu prea am întâmpinat greutăți nici la dulapuri. Am ales mobilă albă, simplă de la IKEA și am combinat cu elemente DIY din lemn, cum ar fi noptiera realizată dintr-un butuc (vezi aici). Și dulapurile le-am hack-uit, am aplicat niște mânere mai deosebite – niște bucăți de creangă, mai exact (despre asta am scris aici). Am recondiționat și o sobă veche din fontă (vezi aici) în care avem niște lumânări cu care facem o atmosferă romantică în serile lungi de iarnă.

Cu restul m-am scremut destul de mult: noptierele, draperia, perdeaua, zona biroului s-au făcut foarte, foarte greu, pentru că a fost nevoie de implicarea mea personală și de asemenea de ajutorul unor alte persoane. De ex. tata a meșterit la o mulțime de lucruri, croitoreasa mi-a cusut draperia, moții din Apuseni mi-au făcut blatul pentru birou etc., astfel că nefiind vorba despre a comanda ceva de pe internet, ci de mai mult de atât, a durat.

Dacă nu ați văzut până acum garnișă din… coadă de sapă, vedeți acum! Se pot spune multe despre mine atunci când renovez: că sunt nerăbdătoare, așa că iau decizii pripite și mă răzgândesc apoi des… Cu siguranță însă nu duc lipsă de curaj și de idei nebunești 🙂 Mie îmi place maxim cum a ieșit!

Lămpile le-am meșterit tot eu din niște boluri pentru fructe. Desigur, am ales becuri tip Edison. Atunci când merg pe DIY nu caut mereu să economisesc, uneori este vorba pur și simplu de faptul că vreau ceva altfel. Nici nu știu dacă am ieșit neapărat mai ieftin, că am dat oricum o mică avere pe cablul textil și pe fașungurile ceramice.

Cam prin ianuarie 2017 camera era în sfârșit gata într-o proporție de 85%… și vreau să vă zic că de atunci lucrez la restul de 15%. Da! Am ales cu greu unele piese, m-am tot răzgândit (covoare am cumpărat vreo 6 și tot nu sunt mulțumită 100%) etc. În cea de-a patra parte din saga cu renovarea dormitorului (vezi aici) am scris despre cum am gândit colțul cu home office, pe care trebuia neapărat să îl includ în dormitor. Scaunul cred că va fi schimbat în curând, nu mă mulțumește cel pe care l-am ales.

Mai prin primăvara acestui an am găsit și o comodă așa cum mi-am dorit, vă spun sincer însă că zona în care se află ea nu mă mulțumește. Pur și simplu oricât aș fi încercat să fac și acolo ceva la nivelul la care se află designul în restul camerei, nu mi-a ieșit. Comoda este superbă, este din lemn, mai mult decât atât, este o piesă de designer (cumpărată dintr-un outlet), însă nu îmi place nicicum partea aceea a camerei. Nu am găsit un loc potrivit nici oglinzii, mă gândesc serios să o scot cu totul din cameră. O să mai studiez problema!

O altă greutate pe care am întâmpinat-o a fost cea a alegerii covorului. Am cumpărat un superb covor oltenesc, dar nu s-a potrivit nici ca mărime, nici ca formă. Era și mult prea colorată, mă obosea. Am cumpărat unul mult mai mic, tot din lână, nu m-a dat pe spate nici acela. Am cumpărat apoi două covorașe mici de tip cergă, și într-un final, și o cergă originală, mare și minunată, de la www.sapantamaramures.ro Acum începe să se lege, deși încă mai este ceva ce mă nemulțumește, nu nimeresc exact forma și mărimea potrivită. Mi se pare chiar că ar funcționa cel mai bine fără niciun fel de covor, dar atunci când ești desculț, este totuși mult prea rece podeaua fără ceva textil în fața patului sau dulapului.

Îmi dau timp însă și asta vă recomand și vouă: lăsați-vă timp pentru decizii, nu vă grăbiți! Pe mine mă caracterizează nerăbdarea, dar adevărul este că pentru a face un lucru de calitate, ai nevoie de timp de gândire, căutare, informare.

La final vă las linkurile tuturor articolelor pe care le-am scris până acum despre renovarea dormitorului.

☞ Proiectul anului: Renovarea & redecorarea dormitorului

 Proiectul “Dormitorul”: Partea a II-a

 Proiectul “Dormitorul”: Partea a III-a: pe 1/4 gata!

 Proiectul “Dormitorul”: Partea a IV-a: 85% gata!

 Covorul oltenesc cumpărat din București

 Vechea sobă a bunicilor – decor în noul meu dormitor

 Fii creativ! Fă-ți o noptieră-butuc!

 IKEA hack: dulapuri Dombas cu un touch organic

 Cergă de Săpânța și pat de la IKEA? Da, de ce nu?

Îndrăzniți să aveți idei mai altfel! Rezultatul va fi spectaculos! :*

Cergă de Săpânța și pat de la IKEA? Da, de ce nu?

Cergă de Săpânța și pat de la IKEA? Da, de ce nu?

Am scris aici despre faptul că am redescoperit cergile de Maramureș, și mai exact, pe cele de Săpânța. Cred că în România toată lumea știe ce este cergă, sunt sigură însă că o mulțime de oameni consideră că cergile sunt… demodate. Nimic mai fals: ele pot fi reintegrate foarte reușit în locuințele noastre și se potrivesc unei multitudini de stiluri de amenajare, nu doar interioarelor tradiționale.

Detaliu cergă de la www.sapantamaramures.ro

Pentru a vă demonstra asta vă invit să vedeți cum am integrat cerga în decorul din dormitorul meu – o cameră amenajată parțial cu mobilă de la IKEA și parțial cu piese vechi sau DIY. Nu mi se pare deloc că nu s-ar potrivi, dimpotrivă, mixul rezultat este unul foarte pe placul meu! Aceasta a fost de fapt toată ideea pe care am mers la amenajarea camerei: să combin vechiul cu noul și cu DIY. Se poate observa și mai jos. Patul: IKEA, ghivecele: IKEA, sfeșnice lumânare: târg de vechituri, suporturi lămpi: DIY, decorațiune lemn: handmade și primit cadou, față de pernă cu arici: AliExpress/China, față de pernă decorativă mare: DIY dintr-un sac vechi. Îndrăzniți și voi, combinați diferite elemente!

Și acum, covorul. Gros, pufos, moale, fluffy – o plăcere să pășești pe el atunci când te dai jos dimineața din pat.

Am mai găsit și un covoraș mai mic pe care l-am plasat în capătul patului, acesta este puțin diferit de cergă, dar la prima vedere seamănă și formează un tot. Pe acesta l-am cumpărat de pe OLX.

Observați și aici alăturarea dintre patul și dulapurile de la IKEA și scăunelul DIY, respectiv, soba veche din fontă. Mie chiar îmi face plăcere să fac tot felul de combinații mai inedite și vă încurajez și pe voi să îndrăzniți!

***

Dacă vă doriți și voi o cergă, puteți cumpăra una de la doamna Irina Stan, de pe pagina:

www.sapantamaramures.ro

Aici găsiți cergi de Săpânța, care sunt diferite de cergile din restul Maramureșului. Atunci când cumpărați așa ceva trebuie să știți faptul că acestea sunt țesute manual, că lâna folosită este țurcană naturală 100%, că toate cergile sunt unicat și că sunt multifuncționale. Foarte important mai este să îngrijiți cerga în mod corespunzător – despre asta însă, într-un articol viitor!