Delicioasele paste cu trufe… iz de Croația!

Delicioasele paste cu trufe… iz de Croația!

Iubim Croația! Am fost de mai multe ori în concediu la croați, și de fiecare dată am mâncat de foarte, foarte mult ori paste cu trufe! Sunt delicioase, iar anul acesta am găsit trufe la unul dintre târgurile de crăciun din Viena – și am cumpărat imediat un borcănaș. Deși era micuț, nu a fost deloc ieftin, trufele fiind ceva destul de scump… Este o specie de ciuperci care din cauza dificultății cu care se găsește este numită și “diamantul pământului”. Trufele cresc în păduri, în sol, la câțiva cm sub pământ, pe rădăcinile unor copaci. Au un miros și un gust puternic aromate. De altfel, sunt căutate prin păduri cu ajutorul… porcilor sau a anumitor specii de câini, dresați special – aceste animale sunt capabile să detecteze trufele de sub pământ cu ajutorul mirosului, datorită steroizilor pe care le conține această ciupercă. Citiți mai multe despre trufe pe Wikipedia.

truffles800 (sursa foto: aici)

Borcănașul de 50 de grame pe care l-am cumpărat la Viena a costat puțin peste 20 de euro și a fost suficient pentru a găti doar două porții de paste cu trufe. Trufele acestea au fost aduse din Croația prin intermediul unei firme de distribuție din Slovenia. Dacă le cumpărăm direct de la producător(i), desigur că sunt mai ieftine, așa cum nici o porție de paste cu trufe nu este chiar cel mai scump fel de mâncare din Croația, costul acestui fel de mâncare fiind totuși unui acceptabil. Trufe sunt foarte răspândite în Croația, dar există și în anumite zone din România, de exemplu. Pot fi cumpărate de la Truffoir – în stare proaspătă chiar!

Când ne-am uitat la borcanul desfăcut și am mirosit trufele ni s-a făcut gura apă! Și ne-am adus imediat aminte de vacanțele din Croația❤!

Pastele trebuie fierte ca de obicei. Noi am avut paste bune, de casă, cumpărate direct de la un mic producător. Când sunt gata pastele, trebuie păstrată o cană din apa în care au fiert. Într-o tigaie mai adâncă se pune la topit puțin unt (cât o nucă), la care se adaugă 2-3 frunze de salvie proaspătă (tăiate mărunt sau nu, cum preferați).

Se adaugă pastele în tigaie și se amestecă, apoi se stinge focul și se adaugă și trufele, cu tot cu uleiul în care au stat în borcan, și se mai amestecă încă o dată.

Dacă aveți trufe proaspete, atunci ele trebuie feliate mărunt (să arate cam ca în poze) și mai trebuie să adăugați voi ulei de măsline. Noi avem acasă și ulei de măsline în care sunt câteva feliuțe de trufe (vezi fotografia). Dacă vi se pare că nu există destulă cremă mai puteți adăuga opțional puțină smântână. Se poate servi cu puțin parmezan ras deasupra (tot opțional).

Pastele noastre cu trufe au avut un gust fe-no-me-nal! Alături am mai mâncat și melci umpluți, făcuți la cuptor, respectiv, am băut vin roșu. La trufe înainte! Merită 🙂

T.

P.S.: Am dorit neapărat să vă arătăm și câteva fotografii realizate în Croația. Am o pasiune pentru fotografiatul mâncărurilor, așa că am făcut poze la aproape fiecare farfurie de paste cu trufe pe care am mâncat-o în Croația. Iată câteva dintre fotografii 🙂

IMG-20120706-00536IMG-20120701-00449 DSC_0109

Atelierul de cercei și de… suporturi pentru cercei

Atelierul de cercei și de… suporturi pentru cercei

Pe 28 noiembrie a avut loc un nou atelier de creație ACK: Atelierul de cercei. Practic însă, la acest atelier am făcut nu doar cercei, ci am realizat împreună cu fetele și câte un suport.

cover photo

Strigarea am dat-o, ca întotdeauna, pe Facebook. Ne-am adunat într-o foarte răcoroasă seară de vineri. Am băut ceai de fructe – toate, dar absolut toate fetele au sosit “înghețate” la atelier, cu obrajii și nasul înroșite de temperaturile scăzute de afară. 🙂 Ne-am încălzit repede de la ceai și ne-am apucat să muncim și să povestim.

Nu cred să mai fi uitat ceva acasă la vreun atelier – nu-mi amintesc, cel puțin. La acest atelier am uitat însă acasă nu una, ci mai multe lucruri! Mă aflam deja la magazinul Baumax din Schwechat (de unde urma să mai cumpăr pioneze și plasă pentru… tencuit) atunci când mi-am adus aminte că am uitat acasă aparatul foto și de asemenea și ciocanele. M-am gândit puțin dacă să mă mai întorc din drum sau nu (10 km), sau să fac poze cu telefonul mobil și să cumpăr alte ciocane. Nu simțeam însă nevoia să cumpăr alte 10 astfel de unelte, când aveam în pivniță deja 10 bucăți de la un alt atelier (cel de rame din doze de bere) și nici pozele făcute cu mobilul parcă nu-mi surâdeau… Așa că am făcut cale întoarsă și am luat obiectele uitate. La atelier mi-am dat seama însă că mai uitasem muuuulte alte lucruri… Până la urmă ne-am descurcat cu ceea ce aveam și am reușit să ducem proiectele la bun sfârșit. 🙂

DSC_0033

Atunci când una dintre fete s-a apucat să vopsească rama suportului de cercei am avut un mic șoc: vopseaua acrilică nu se prindea de ramă. Mai aveam la mine și vopsea-cretă preparată acasă, aceasta făcea priză pe materialul ramei. Însă deoarece am adus cu mine și cele necesare pentru a decora rama cu tehnica șervețelului, majoritatea fetelor au ales să încerce decoupage-ul, mai ales că multe dintre ele nu au fost la Atelierul de decoupage și au fost foarte curioase să încerce această tehnică. Daniela a ales un șervețel cu model inspirat din opera lui Hundertwasser:

DSC_0041

Câteva dintre participante s-au îndrăgostit de șervețelul cu maci, Roxana de exemplu:

DSC_0011

Mariana nu s-a speriat prea tare de faptul că vopseaua acrilică nu a vrut să se prindă de ramă și a continuat să dea cu pensula. Am fost amândouă de acord cu faptul că arată interesant chiar și așa!

DSC_0009

Într-un final toată lumea a reușit să finalizeze rama cu o tehnică sau alta și ne-am apucat de “fabricarea” suportului: am montat niște fâșii de plasă pentru tencuit (da!) cu ajutorul pionezelor.

DSC_0025

DSC_0040

Daniela a ales să monteze peste ramă niște panglici dantelate (la înscriere se putea opta pentru două tipuri de suporturi):

DSC_0086

Și iată și suporturile finalizate!

DSC_0030

DSC_0071 DSC_0088DSC_0099

DSC_0108

DSC_0080

DSC_0117

Au fost realizate și cercei, așa cum puteți vedea și în fotografiile de mai sus. Imaginația participantelor m-a uimit încă o dată! Fetele au ales cu atenție din cutiile cu mărgele & alte materiale din care puteau fi meșteriți cercei și au muncit la realizarea podoabelor pentru urechi cu mult, mult curaj și îndrăzneală.

DSC_0061

DSC_0049

DSC_0065

DSC_0084

Încă un atelier reușit!

www.kabaitan.org

Ședință foto la MeAndMine

Ședință foto la MeAndMine

A durat ceva până am prelucrat pozele și până am găsit puțin timp pentru a scrie despre asta, dar… în sfârșit! Toamna aceasta am reușit să realizăm o nouă ședință foto cu Nicoleta Torok. Draga mea verișoară m-a mai ajutat și în trecut – la prezentarea colecției de toamnă din 2012. Acum am făcut un shooting foto fără o temă anume, am dorit doar să am poze ceva mai… “vii” cu produsele, căci altfel îți dai seama de cum arată, cum stă un colier dacă ai o fotografie în care cineva poartă acel ceva. Precizez că Nicoleta nu este fotomodel, iar eu nu sunt fotograf. 🙂 Totuși, cred că ne-am descurcat destul de bine! Noi suntem foarte mulțumite de rezultat. 🙂

Câteva dintre imagini…

1

4

7

12

14

18

23

33

40

44

46

52

53

61

69

71

 

Scrie-mi! shop@meandmine.ro

Atelier aniversar: atelierul de coronițe de toamnă

Atelier aniversar: atelierul de coronițe de toamnă

Pe 10 octombrie 2014 a avut loc un nou atelier de creație al Asociației Culturale Kabaitan. Atelierul acesta a fost unul aniversar: primul astfel de eveniment a avut loc cu un an în urmă. Ce repede a zburat timpul! Despre primul atelier – cel de coliere handmade – puteți afla mai multe aici și aici.

cover photo

 

În anul care a trecut de atunci au avut loc 8 ateliere.

8, și nu 12, pentru că în lunile decembrie 2013, respectiv, în iulie și august 2014, în perioada sărbătorilor/concediilor nu am organizat niciun atelier, la fel s-a făcut o pauză și în luna mai 2014, din motive personale. Cele 8 ateliere au însemnat tot atâtea ocazii de a petrece împreună un timp de calitate în cadrul propriei noastre comunități de români care trăiesc la Viena. Acesta este un scop foarte important la aceste workshopuri: dincolo de lucru manual vrem să ne cunoaștem, să ne cunoaștem mai bine, să legăm prietenii și colaborări. Ceea ce – din câte văd – se cam întâmplă, spre marea mea bucurie! Iată câte o fotografie de la fiecare ocazie:

2013-10-04 20.09.23 2013-11-08 19.19.48 DSC_0046 DSC_0031 DSC_0032 DSC_0037 DSC_0354 DSC_0060

Am făcut coliere textile (de două ori), am decorat abajururi, am învățat tehnica șervețelului, am ornat rame foto cu doze de bere, am împâslit lână, am cusut în punct de cruce și am vopsit în stil shabby chic!

***

Ei bine, de data aceasta am făcut niște coronițe de toamnă. Am dat strigarea pe Facebook – ca întotdeauna, respectiv, am trimit invitații și pe email. Ne-am adunat 8 persoane, dar la atelier nu au mai ajuns decât 7. Ne-am simțit bine, ca întotdeauna: lângă o cană de ceai și o prăjiturică am făcut lucru manual și ne-am destins.

DSC_0004

DSC_0003

Pentru acest atelier aproape că nu am putut lua materialele din pivniță… la un moment dat nu găseam cheia. :)) Coronițele le-am cumpărat însă doar în ziua atelierului, pentru că am avut mai multe semne de întrebare pe listă și nu știam câte vor fi necesare până la urmă. Punctul de plecare a fost acesta: o coroniță blank, de la Baumax (se găsesc diverse mărimi).

DSC_0009

Fiecare a pus pe coroniță ce a dorit: pentru a realiza aceste ornamente de sezon am folosit castane, alune, conuri, nuci, crenguțe, lână, fetru, panglici, mărgele de lemn, frunze textile și multe, multe altele! Le-am aplicat peste coronițe cu ajutorul unor clame speciale, sârmă, sfoară și pistol cu silicon. Au muncit serios fetele!

DSC_0012

DSC_0013 DSC_0015

Materialele acestea le-am adunat în timp: în casă și în pivniță depozitez foarte multă materie primă pentru proiectele handmade. Cu ocazia unor plimbări prin parc am adunat conuri, castane și alune, batoanele de scorțișoară și discurile de lemn le-am cumpărat anul trecut pentru proiectele de Crăciun, mărgelele sunt din stocul pentru bijuterii etc. etc. Orice mi se pare că poate fi folosit la un moment dat la meșterit, pun deoparte: de ex., pe una dintre coronițe și-a găsit locul și un fluture din piele întoarsă. Acesta a fost “salvat” de pe niște pantofi: înainte să arunc pantofii, am dat jos fluturii și i-am pus la păstrare… pentru că who knows? Și uite, acum s-au dovedit a fi utile. 🙂

DSC_0016DSC_0017

 

Au fost și fețe noi la atelier, lucru care mă face întotdeuana bucuroasă. Este un semn bun și faptul că oamenii tot revin, dar și faptul că activitățile Kabaitan reușesc mereu să atragă și persoane noi! În fotografia aceasta: în stânga – Cătălina, o participantă fidelă (stânga), în dreapta – Bettina, unguroaică de-a mea, la primul ei atelier Kabaitan.

DSC_0033DSC_0029DSC_0034 DSC_0041

Bineînțeles că fiecare coroniță a ieșit diferită. Mai mult sau mai puțin încărcată, mai colorată sau mai naturală, simetrică sau asimetrică, ornată și cu panglici sau fără panglici etc. Creativitatea fiecărei participante a ieșit la suprafață una-două! Odată ce a fost finalizată prima coroniță ne-am apucat să facem poze. Mariana a fost la înălțime, ca-ntotdeauna. De altfel, ea are un blog foarte drăguț, pe care vi-l recomand. Singura “problemă” este că scrie cam rar 🙂 Blogul îl găsiți aici.

DSC_0061

 

 

Ioana a fost foarte rapidă: a fost prima care a terminat coronița! Atât ea, cât și Mariana sunt participante fidele ale atelierelor Kabaitan.

DSC_0082

 

Andreei i-au plăcut mult conurile și frunzele reale (am avut și unele textile):

DSC_0078

 

 

Laura este din Timișoara, ca și noi, și a venit pentru prima oară la un atelier Kabaitan. Noi îl cunoașteam până acum numai pe tatăl ei, Bogdan Puriș. Ei i-au plăcut mult florile din fetru:

DSC_0071

 

Cătălina și-a pus coronița pe cap și a spus că este Zâna Toamnei :))

DSC_0092

 

Bettinei i-au plăcut mult frunzele din fetru:

DSC_0112

 

Daniela ajunge rar la atelierele Kabaitan, deși ar vrea să participe mereu – așa zice. De data aceasta a reușit să vină:

DSC_0087

 

Toate coronițele au fost frumoase și au oglindit gustul persoanei. A fost atelierul cel mai scurt: pe la ora 21 am și terminat cu treaba! La alte ateliere s-a lucrat până pe la ora 22, uneori chiar până la 23! Acum sarcina a fost mult mai ușoară și treaba a mers repede 🙂 Am făcut poze de grup, iar mai apoi fetele au pornit la drum cu coronițele în mână: toată lumea a putut să le admire “opera” în metrouri :))

DSC_0105DSC_0106DSC_0108

DSC_0100

 

Le-am cerut să își facă niște selfie-uri în metrou… să vedem, aștept să mi le trimită, dacă au făcut 🙂

Totodată am convenit că următorul atelier – cel din noiembrie – să fie unul de… suporturi pentru cercei. Toate fetele au o mulțime de cercei, normal, așa că va fi un obiect mai mult decât util în casa fiecăreia.

***

Urmărește activitatea noastră:

site Kabaitan: aici

pagina de Facebook: aici

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea a II-a

*PARTEA I a poveștii poate fi citită aici.*

Așadar, pe 19 septembrie la Viena a avut loc Josefstädter Straßenfest, iar în cadrul acestei sărbători a avut loc și ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«: o masă la care au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au mâncat sarmale românești sponsorizate de Societatea Austro-Română și realizate de Asociația Culturală Kabaitan.

În partea I v-am povestit câte ceva despre cum au fost gătite aceste sarmale. Am rămas la momentul în care acestea au coborât de la etajul III al clădirii în care locuim și au plecat cu mașina spre locul în care urmau să fie devorate: pe Josefstädter Straße, în față la Josefstädter Theater. 🙂

DSC_0032 DSC_0033

Am scris că din partea a doua veți afla: cum am păstrat sarmalele calde, cu ce pâine au fost servite sarmalele, ce vin și ce bere s-a băut la masă, de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului și… cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment.

Cum am păstrat sarmalele calde? Ei bine, organizatorii ne-au pregătit niște suporturi de inox care păstrează mâncarea caldă cu ajutorul unor lumânări amplasate sub ele… dar… cred cu siguranță nu au știut ce înseamnă “sarmale” și mai ales ce înseamnă… 200 de sarmale! Suporturile erau… minuscule, așa că nici nu ne-am mai chinuit să mutăm sarmalele în acele tăvi… oricum săracele sarmale atât au tot fost mutate – din mâna cumnatei mele – pe masă, de pe masă – în pungi și în congelator, din congelator – în oalele în care au fiert, din oale – în cutiile de plastic etc. – de mă bucuram că mai sunt întregi! :)) Așa că am sperat că își vor păstra… temperatura și le-am așezat pur și simplu lângă restul cutiilor (cu băuturile și cu vesela), dar le-am venit totuși în ajutor cu o pătură călduroasă:

DSC_0064

Arată funny, dar a funcționat! Sarmalele au mai fost fierbinți o bună vreme, și au mai fost calde până spre finalul după-amiezii. Între timp am mai dat meselor o notă… românească. Am așezat sub vazele cu flori niște ștergare vechi. Nu știu dacă le-a observat cineva, eu am considerat însă că este important ca ele să fie acolo.

DSC_0036 DSC_0037

Între timp organizatorii au pregătit și vinul: acesta a fost asigurat printr-o sponsorizare de la Crama Liliac (Batoș/Lechința, jud. Mureș), respectiv, pe masă a mai fost și bere Null Komma Josef de la Ottakringer, respectiv, pâinea a livrat-o Brutăria Joseph.

DSC_0069DSC_0051

DSC_0070

Oamenii au început să sosească. Unii au stat mai mult, alții au stat mai puțin. Au gustat sarmalele, apoi au stat de vorbă cu gazda – artistul vienez Josef Trattner. Unora – celor mai curioși – le-am spus rețeta, le-am povestit despre Timișoara…

Atmosfera a fost una de… sărbătoare de stradă: lumea era veselă, relaxată.

DSC_0073 DSC_0074 DSC_0075 DSC_0108

Și vremea a fost bună, era foarte plăcut să stai afară, a fost o zi călduroasă de toamnă. Sarmalele au avut, desigur, succes! Din păcate nu am făcut nicio poză cu toată grămada de sarmale: doar cu oalele, pe rând, iar la eveniment, doar cu una dintre cutii, respectiv, cu sarmalele gata așezate pe farfurii… Am doar o fotografie cu sarmalele din cutia mai mică, și nici cutia aceasta nu mai era plină atunci când am făcut poza. Data viitoare…

DSC_0091

La eveniment a fost prezentă și doamna primar al cartierului Josefstädt, respectiv, și fostul primar. Acestuia din urmă sarmalele i-au plăcut foarte mult – spre marea noastră bucurie! I-am reumplut farfuria de trei ori 🙂 Având în vedere că unei persoane i s-au pus pe farfurie două sau trei sarmale… aproximativ 80 de oameni au avut ocazia să guste acest fel românesc de mâncare în cadrul sărbătorii cartierului Josefstädt din Viena.

DSC_0128DSC_0116

DSC_0124 DSC_0111

DSC_0131

Ne-au vizitat și câțiva dintre românii de la Viena: vorbesc despre cei care participă în mod frecvent la evenimentele Asociației Culturale KabaitanDe exemplu, Andreea, Cătălina, Adrian… cu acesta din urmă nu am făcut o poză, din păcate.

DSC_0130 DSC_0137

O grămadă de energie pozitivă – asta a fost cu ceea ce am plecat acasă la finalul acestei după-amieze în care am stat numai în picioare și am pus aproape încontinuu sarmale pe farfurii: când s-au terminat cele de porțelan, am continuat cu unele din hârtie. 🙂 A fost o bucurie să văd cum lumea mănâncă cu poftă și a fost o bucurie să aud că sunt așa de bune, că se topesc în gură 🙂 Secretul: o varză bună, o condimentare potrivită a cărnii și… un pic de suflet!

Ultimele 5 sarmale…

 DSC_0154

Oare ne vom vedem și la anul la Josefstädter Straßenfest?

DSC_0152

www.kabaitan.org

www.austrom.at

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I

Ce m-o fi apucat să spun “da” atunci când am fost întrebată dacă pot face 200 (!) de sarmale, nu știu! 🙂 Mai ales că nu mai făcusem sarmale niciodată în viață… Bine, recunosc că știam că pot conta pe ajutorul cumnatei mele, Diana Laslavic, care este o maestră a sarmalelor. De asta am îndrăznit! Totuși nu am realizat ce muncă titanică este să faci 200 de sarmale… până la urmă însă, a fost chiar distractiv!

DSC_0098

Să începem însă cu începutul. Pe 19 septembrie la Viena a avut loc  Josefstädter Straßenfest – sărbătoarea cartierului Iosefin, organizată de Primăria Cartierului Josefstädt din Viena. Întrucât și Timișoara are un cartier Iosefin am fost invitați să participăm și noi la eveniment, alături de Societatea Austro-Română din Viena (www.austrom.at).

DSC_0142 DSC_0118

În cadrul sărbătorii a avut loc ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«. La această masă au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au servit sarmale românești și au băut vinuri românești! Ocazie cu care le-am povestit tutoror că și la Timișoara există un cartier Iosefin și că acesta este motivul pentru care îi cinstim cu o mâncare tradițională românească! Aceste 200 de sarmale au fost sponsorizate de Societatea Austro-Română și au fost realizate de Asociația Culturală Kabaitan. Gazda acestei mese a fost artistul Josef Trattner. O scurtă vizită pe site-ul său vă va lămuri care este legătura sa cu România 🙂 O fotografie cu echipa: Timea Laslavic (Kabaitan), Lukas Vosicky (Austrom) și Josef Trattner, înainte de eveniment:

DSC_0047

Și o fotografie cu masa pregătită:

Cum au ajuns însă sarmalele la eveniment? Cum au fost realizate ele? În cât timp? Pentru că am spus mereu că pe acest blog vreau să vă dezvălui mai ales secrete din culise, asta voi face și acum.

Toate ingredientele pentru sarmale au fost cumpărate din România. Varza, de exemplu – a cărei calitate este ESENȚIALĂ pentru reușita rețetei. (Rețeta exactă o voi trata într-o postare separată, la secțiunea dedicată rețetelor.) Pentru că – așa cum am spus – eu nu am mai făcut sarmale niciodată în viață, am apelat la cumnata mea, moldoveancă și prin urmare specialistă în sarmale 🙂 Împreună cu familia ea urma să ne viziteze la Viena cu aprox. 10 zile înainte de eveniment, așadar am pregătit sarmalele mai devreme, atunci când ea a fost aici, le-am pus la păstrare la congelator și le-am fiert în ziua evenimentului. Faceți cunoștință cu Diana, cu fratele meu și cu nepoțelul mea. A fost o zi cu soare, am fost în parc:

Două zile am lucrat la sarmale: în ziua aceasta cu parcul am pregătit toate cele necesare pentru amestec și am făcut umplutura, apoi am lăsat ca gusturile să se întrepătrundă în frigider o noapte întreagă. A doua zi am realizat sarmalele și le-am îndesat în congelator. A fost o adevărată aventură!

În primul rând pentru că am dat multă apă la șoareci până am curățat toată ceapa necesară 🙂 Aici, doar o parte din ceapă:

Apoi pentru că zile întregi a mirosit toată casa a varză acră, oricât am fi aerisit. :)) Aici, doar o parte din varză:

Apoi, carnea… carnea am preparat-o într-o oală mare de inox. (Oala este a mamei mele: cumnata mea a adus cu ea din România până și vasele în care știa ea că ies bine sarmalele: un vas de inox de la mama și vasul ei roman, din ceramică!) Oala de inox ne-a tras o sperietură zdravănă. :)) Cum așa? Este mai îngustă în partea !de jos și mai lată în partea de sus. Am început să împăturim carnea în foile de varză: eu le număram și le băgam în pungi, în congelator. La un moment dar aveam deja zeci de sarmale gata formate, și din oală abia dacă lipsea carne! Ne-am speriat. :)) Am zis: doamne, o să iasă 800 de sarmale, ce ne facem?!

Glumeam deja că facem mai încolo și un Sarmale Fest, respectiv, că vom pune la congelator și pentru Crăciun, și pentru Revelion… pentru Paște… Curând însă carnea a început să se consume tot mai rapid (oala se îngusta tot mai mult)… de ne-am speriat că nu ne vor ieși destule! Până la urmă, calculul inițial al cumnatei mele a fost corect: au ieșit 219 sarmale. 200 am băgat în congelator, 19 am fiert în aceeași seară, pentru noi – trebuiau gustate, nu? Congelatorul a fost umplut până la refuz, mai ales că a trebuit să îndesăm acolo și 2 pungi de varză acră mărunțită, necesară pentru a fi pusă pe fundul oalelor și deasupra sarmalelor, la fierbere.

Toate pozele din timpul realizării sarmalelor le-am salvat într-un folder denumit… “Sarmalomania” 🙂

***

A urmat apoi… OPERAȚIUNEA FIERBEREA SARMALELOR. Așa i-am spus :)) În dimineața zilei de 19 septembrie m-am trezit la ora 5 și jumătate. Sarmalele le-am scos din congelator cu o zi mai devreme. Până la ora 13.15 (ora la care veneau după mine) trebuia să fiu gata și nu puteam să risc ca sarmalele să nu fie crude la ora la care trebuia să pornim. Am vrut să fierb sarmalele încet, la foc mic, așa cum trebuie făcut ca ele să iasă cu adevărat gustoase. Și am reușit! Am fost gata la timp, iar sarmalele au fost DELICIOASE. Ți se topeau în gură! Am umplut pentru început vasul roman:

Apoi oala de inox a mamei. Cele două vase nu au fost de ajuns, așa că am pus la treabă și oala mea de ciorbe:

Am fiert sarmalele încet, încet, cu grijă, vreo 4 ore și jumătate, am tot completat cu apă, m-am tot uitat sub capace, și am ținut tare pumnii ca să îmi reușească! În casă s-a făcut un miros… de fapt, cred că toata casa scărilor mirosea a sarmale :)) Când au fost gata, am golit două dintre cutiile de plastic în care îmi țin materialele pentru accesoriile MeAndMine, le-am spălat și le-am umplut cu sarmale.

Și gata, am pornit la drum cu ele, pentru a le arăta austriecilor ce mănâncă românii cam la toate marile lor evenimente: Paște, Crăciun, Revelion, nunți, botezuri, parastase… Căci așa este, nu? Sarmalele nu pot lipsi de pe masa românului la niciuna dintre aceste ocazii. 🙂

Va urma și partea a II-a!

Din partea a doua veți afla:

– cum am păstrat sarmalele calde,

– cu ce pâine au fost servite sarmalele

– ce vin și ce bere s-a băut la masă

– de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului

– cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment 🙂

www.kabaitan.org

www.austrom.at

De data aceasta am vopsit. La Atelierul shabby chic

Ultimul atelier de creație de dinainte de vacanța de vară a avut loc în iunie (cel de semne cusute). Am considerat că vara nu este o perioadă tocmai potrivită pentru a organiza ateliere: lumea pleacă în concedii, la mare sau acasă, în România, iar weekendurile sunt dedicate oricum ieșirilor în aer liber. Astfel că în iulie și în august nu a avut loc niciun atelier. M-am bucurat atunci când 2-3 fete mi-au scris că le este deja dor de șezătoarele noastre…

Ei bine, în septembrie a sosit vremea să reluăm atelierele. Până în luna decembrie acestea vor avea loc din nou lunar, iar din 2015 încolo, om trăi și om vedea… Sunt deschisă: dacă va mai exista interes, continuăm, dacă nu, atunci nu – e OK!

Așa cum am mai spus, nu am niciun interes să țin aceste ateliere în engleză sau în germană (germana nici n-o vorbesc la așa un nivel), pentru a avea acces la un public mai larg. Nu vreau să fac bani din asta și nu vreau să vină lume buluc. Scopul meu a fost și este să socializăm noi între noi, româncele/românii din Viena, să petrecem timp împreună, să cunoaștem oameni noi, să ne împrietenim, să formăm o comunitate. Atelierele acestea sunt doar un apropo – dacă vreți – pentru asta. Feedbackul primit îmi confirmă faptul că da, funcționează treaba! Iar asta mă bucură foarte mult.

***

Atelierul shabby chic a avut loc pe data de 12 septembrie 2014. Cred că a trecut deja un an de când a început să mă intereseze și pe mine acest stil SHABBY CHIC. Ce este? Înseamnă, printre altele, piese de mobilier sau decorațiuni (ex. rame foto sau de oglindă) cu aspect antichizat, cu marginile/muchiile și colțurile uzate. Mai înseamnă alb, culori pastel, modele florale, dantelă, mileuri, porțelan fin… este așadar și foarte romantic. Aruncați un ochi pe pagina lui Rachel Ashwell… și veți înțelege. 🙂

Mie îmi place foarte mult. Nu mi-aș amenaja toată casa în acest stil, dar mi-ar place să introduc câteva elemente. Cel mai mult îmi place atunci când o piesă veche de mobilier se transformă cu ajutorul unei culori luminoase în ceva cu un aspect cu totul aparte! Mă gândesc mai ales la “salvarea” câtorva piese de suflet… ex. o măsuță de cafea a bunicii, noptierele vechi ale străbunicii… sau cine știe mai ce! Puțină vopsea poate face minuni. Unele piese de mobilier nu le-aș băga niciodată în casă, cu puțină vopsea însă… arată cu totul altfel. În proiectele mele de până acum am folosit vopsea cretă preparată acasă, de mine. Vopseaua aceasta a fost gândită special pentru acest gen de proiecte, originalul se numește Annie Sloan Chalk Paint – eu am aflat despre ea de pe niște bloguri din Ungaria. În postarea asta am scris despre câteva transformări spectaculoase realizate de Bianca Munzáth de la Bluer Design Hungary. Ea m-a ajutat cu foarte multe informații, este absolut pasionată și foarte profi în ceea ce face!

Așadar am spus… ce-ar fi să prezint acest stil și fetelor mele de la Viena? Zis și făcut… Am anunțat atelierul și am preparat acasă o găleată de 1 litru de vopsea-cretă, suficientă pentru a vopsi 13 metri pătrați! (Cele care sunt curioase care este adevăratul motiv pentru care am avut doar un singur borcănel (și ăla mic) din vopseaua originală, mă pot întreba pe privat.)

Așa arată carbonatul de calciu, necesar pentru prepararea vopselei acasă (și totodată foarte dificil de procurat…):

DSC_0009

DSC_0010

Se amestecă cu de două ori mai multă vopsea lavabilă pe bază de latex (cea cu care vopsim pereții):

DSC_0011

Vopseaua cretă homemade este gata:

DSC_0012

La atelier am colorat-o cu acrilice pentru acelea dintre fete care au dorit culori, și nu doar alb. Ei bine, după ce am testat-o și după ce am testat și cum funcționează ceara transparentă și cea închisă la culoare pe ea…

DSC_0015

…vopseaua gata preparată am turnat-o înapoi în găletușa cu Latexfarbe (de la Baumax), i-am pus capacul, am băgat găleata într-o pungă și… am vârât-o în poșetă!!! Doar acolo aveam siguranța că nu se va răsturna și nu se va scurge vopseaua. Ce-am fi făcut la atelier fără ea?! (Și asta pentru că am mers la atelier, ca de obicei, cu metroul, și am cărat materialele necesare cu un troler).

DSC_0018

Cu toate bagajele, am pornit la drum! Eu măcar arătam ca cineva care tocmai a sosit de undeva sau călătorește undva, dar să vedeți fetele! Așa au venit cu metroul, cu mobila sub braț. Super fete!

DSC_0037DSC_0035

DSC_0040 DSC_0050

Am făcut repede niște poze “before” și ne-am și apucat de treabă! Pentru că aveam mult de lucru, n-am vorbit prea mult la partea de introducere.

Am considerat că oricum sunt mult prea multe informații cele pe care doream să le transmit și aș fi încărcat acum lumea degeaba cu detalii de genul:

pregătirea suprafeței, tipuri de suprafețe, modalități de reparare a suprafețelor cu defecte (chit de cuțit, lemn lichid), modul de a scăpa de acarieni, tipuri de vopsea, rețeta vopselei homemade, locuri unde se găsesc vopselele, timpi de uscare, tipuri de ceară, alegerea pensulei, modalități de vopsire, alte tehnici (marmorare, lumânare), în ce situații se poate finisa mobila cu lac, ce facem dacă iese taninul din lemn și apar pet, cum alegem șmirglul corect dintre diferite tipuri etc…

Nu ar fi reținut fetele atâtea detalii. Cine dorește să mai lucreze cu această vopsea va căuta singur informații pe internet, în tihna casei, sau mă va întreba ulterior, nu? Eu citesc despre asta deja de un an, am lucrat deja cu vopseaua, și totuși mai am foarte multe de învățat. Am sărit și peste prezentări, spunând că vom face acest lucru ulterior, în timp ce vopsim, dar am uitat 🙂 Oricum, majoritatea ne cunoșteam deja dinainte.

Și a început munca! Foarte îndrăznețe, fetele au luat pensulele, le-au băgat în vopsea și s-au apucat de treabă!

DSC_0051

Am avut și un mic musafir 🙂

DSC_0062

DSC_0053 DSC_0054

DSC_0068 DSC_0069

Încet-încet lucrurile au început să prindă contur… și au venit timpii lungi de așteptare… căci vopseaua nu s-a uscat prea repede 🙂 Deseori fetele s-au mutat la fereastră, pentru a avea partea de o adiere de vânt:

DSC_0092 DSC_0105

Picioarele meselor s-au… “înroșit”:

DSC_0077 DSC_0098

 

Măsuțele de cafea au devenit colorate și vesele:

DSC_0100 DSC_0103

Lampa cea plictisitoare (așa cum a caracterizat-o chiar proprietara) s-a transformat în lampă shabby chic. Îmi aducea a cappuccino:

DSC_0123 DSC_0125

Și tot așa, tot așa… până am băut tot ceaiul și am mâncat mare parte din fursecuri (mai ales eu, recunosc!), respectiv, până a trecut bine de ora 22. 🙂 În sfârșit am putut face și fotografiile “after” (desigur, după ce am finisat lucrările cu ceară transparentă sau antichizantă):

1 2 3 4 5 6 7

Majoritatea fetelor au mai vopsit și câte un borcan sau o ramă sau o vază. Au pozat mândre cu tot ceea ce au făcut cu mânuțele lor:

DSC_0107 DSC_0108 DSC_0120 DSC_0130 DSC_0133

Andreea a vrut să transmită cu fotografia aceasta faptul că este extenuată :))

DSC_0139

Una peste alta a fost un workshop reușit, chiar dacă am fost puțin cam tristă din cauza faptului că fetele n-au prea vrut să dea cu șmirglu… sau dacă da, foarte puțin… iar tot farmecul acesta era/ar fi fost, doar așa obiectul lor se putea transforma în ceva shabby chic! La urma urmei însă, important este ca lor să le placă ceea ce au făcut cu mânuțele lor, și este mai puțin relevant faptul că rezultatul nu a fost în toate cazurile unul shabby chic. 🙂

Când vă simțiți mai pregătite să îmbrățișați acest stil de obiecte cu aspect foarte uzat, date crunt cu șmirlu și antichizate până la refuz cu ceară închisă la culoare, mai facem încă o workshop, de ce nu? Adevărul este că nici mie nu mi-a plăcut acest stil din prima! Auzisem de el deja de vreo 10 ani, dar abia acum un an “m-a prins” 🙂

În final vă las cu poza pe care Andreea a făcut-o în inimioara de la scaun 🙂 Super funny!

DSC_0073

www.meandmine.ro

www.kabaitan.org

Nou pe wishlist: perne tricotate

Nou pe wishlist: perne tricotate

Mai bine spus, fețe de pernă tricotate. Sau croșetate!

Totul a început când am dat iama în Google pentru a căuta inspirație… Am acasă o pernă mare, rotundă, gen taburet. Este învelită într-un material portocaliu…. și arată cam trist. Am cumpărat-o de la un second hand, n-a costat deloc mult. A stat așa o vreme prin casă, ne-am mai și așezat pe ea, deci a fost utilă; dar m-am gândit să o îmbrac într-o nouă haină: în ceva tricotat dintr-un fir gros, crem murdar. Mama probabil că va reuși fără probleme să îi dea o nouă înfățișare: știe să tricoteze și să croșeteze. Așa că am căutat inspirație pe internet, pentru a-i arăta cam ce îmi doresc. De fapt, punctul de plecare a fost această imagine, pe care o aveam deja salvată pe calculator, de mult timp:

528533_476945839024899_1105272260_n

Căutând inspirație pentru noua haină a taburetului am dat peste o mulțime de perne tricotate – minunate toate! Taburetul îmi doresc să arate în final cam așa:

27379_taburete_multifunctional_leeds_80cm_roz_a_36132_vc_vc_01

Problema inspirației rezolvată… dar… am mai găsit o mulțime de minunății tricotate pe net, și vreau neapărat să vi le arăt și vouă. Chiar îmi doresc două-trei astfel de perne, și probabil că voi avea la un moment dat 🙂 Dacă stau să mă gândesc bine, multe par realizate de-a dreptul din niște pulovere pe care nu le mai porți!

Unele sunt absolut simple, dar atââât de drăguțe!

3eb1175004e5b168a7ce7a48ba3adc17
Sursa: Pinterest

Unele au un model un pic mai complicat:

d07320829f95a013b795642b5cc419ba
Sursa: themakingspot.com

Mai sunt și cu nasturi:

Sursa: www.aliexpress.com
Sursa: www.aliexpress.com

Sau rotunde:

542dbf86ad5bce88aa2321251ce58a7c
Sursa: Pinterest

Cu adaos de franjuri:

 

mara-knit-with-fringe-20-inch-x-12-inch-throw-pillow
Sursa: www.greathomeandgarden.com

Cu aplicații de tip broderie:

0f6bfcb8e0296b4e14deeda4f5b358e0
Sursa: www.kollabora.com

Colorate cu tehnica tie-dye:

0055154_dip-dyed-knitted-pillow-coversweb16_081
Sursa: www.ilovetocreate.com

Și lista poate continua la nesfârșit…

La tricotat și la croșetat înainte, cele care vă pricepeți! 🙂

Nu-i așa că sunt adorabile? Chiar îmi doresc câteva!

Cum am învățat să coasem în punct de cruce

Atelierul de semne cusute a avut loc la propunerea Andrei Constantin, o membră activă a comunității de români din Viena. A fost ultimul atelier de creație înainte de vacanța de vară și a avut loc pe 27 iunie 2014. Am dorit să fie un eveniment care să se lege cumva de sărbătoarea pe care am avut-o cu câteva zile înainte: 24 iunie – Ziua Universală a Iei (fotografii aici și aici). Toată această lună de vară a fost așadar dedicată  bluzei tradiționale românești. Pe 24 iunie am purtat cu mândrie ia, pe 27 iunie am învățat să coasem în punct de curce, pe o bucată de etamină.

cover photo

Am denumit atelierul ATELIER DE SEMNE CUSUTE inspirată fiind de blogul și pagina Semne Cusute, respectiv grupul de Facebook Semne Cusute în Acțiune, inițiate și însuflețite continuu de Ioana Corduneanu, o persoană minunată pe care am descoperit-o căutând motive pe care să le coasem la acest atelier.

cuparencu - 12b - slatioara - suceava

Căutând pe Google am dat de acest blog, apoi de pagina de Facebook dedicată blogului, iar mai târziu, luând legătura prin email cu Ioana, pentru a-i cere permisiunea de a folosi motivele adunate de ea la atelier, am fost invitată să mă alătur și grupului de Facebook Semne Cusute în Acțiune, care este o mare șezătoare virtuală a româncelor de pretutindeni. Ioana Corduneanu a făcut o muncă titanică: a adunat multe multe motive și le-a pus la dispoziția oricui dorește să redescopere tradițiile românești. “Semnele cusute sunt un alfabet care vorbește despre noi: ce-am crezut, ce-am iubit; ce am fost și ce-am putea fi. Motivele si rostul lor s-au transmis din generație în generație cu SFINȚENIE. Eu le adun cu GRIJĂ și le desenez cu ATENȚIE, în speranta că voi le veți duce mai departe cu RESPECT. Ele aparțin poporului român, nimănui și tuturor.” – scrie aceasta în prezentarea blogului. Mă închin în fața ta, Ioana Corduneanu! Povestea blogului o puteți citi aici.

Ea m-a ajutat cu foarte multe informații necesare organizării atelierului, recomandându-mi chiar și ața potrivită. De altfel, dacă doriți să redescoperiți cusutul în punct de cruce (sau poate chiar să vă coaseți singure o ie!) modele găsiți pe blogul Ioanei Corduneanu, AICI, iar ața de care aveți nevoie este ața de bumbac de tip mouline, pe care o puteți comanda online de AICI sau cumpăra personal de la orice mercerie mai serioasă.

Doamnele membre ale grupului de Facebook al Ioanei Corduneanu sunt niște temerare adevărate și își cos singure ii – noi abia am făcut primii pași: ne-am adunat la Viena ca să învățăm sau să ne aducem aminte cum se coase în punct de cruce. Unele dintre fete au mai avut ocazia să facă asta la școală, altele au luat pentru prima oară contact cu acest lucru. Eu mi-am propus să le deschid apetitul pentru cusut, în speranța că vor mai continua cu această îndeletnicire și în viitor, acasă. Pe grupul Semne Cusute în Acțiune există acum chiar și un concurs de cusut ii. Detalii, aici.

Eu acum am cusut pentru prima oară în punct de cruce. Pentru atelier am realizat acest motiv, despre care am aflat de pe grup că se pare că este unul inspirațional: mai multe persoane de acolo au ales la fel ca mine atunci când au cusut pentru prima oară în punct de cruce. Și la atelier una dintre fete a ales tot asta 🙂

medalion eu

DSC_0303

Am lucrat câteva ore bune la această bucată mică de etamină – așa e prima oară, ai emoții, transpiri, nu vezi, greșești, desfaci… 🙂 A fost o experiență unică! Și tot asta au trăit, cred, și fetele la atelier. S-au apucat de cusut timide, dar au plecat bucuroase, chiar dacă nici una nu a terminat de cusut – m-am așteptat la acest lucru, așa că mă pregătisem oricum să le dau pentru acasă ac, ață + încă o bucată de etamină pentru un al doilea proiect. La atelierul acesta concentrarea a fost maaaare:

DSC_0366 DSC_0339

DSC_0311 DSC_0342

O surpriză pentru participante a fost că la acest atelier a fost prezentă și o echipă a TVR Internațional, care se afla la Viena pentru a realiza mai multe emisiuni despre comunitatea de români de aici, printre care și una despre ceea ce face în capitala austriacă Asociația Culturală Kabaitan. Roxana Amzăr-Gheorghe și Florin Ioniță au fost cu noi și la Ziua Universală a Iei, iar la atelier, în timp ce cameramanul filma, Roxana ni s-a alăturat și a cusut și ea în punct de cruce… ceva personalizat! 🙂

DSC_0360

DSC_0381

Timpul a zburtat foarte repede, s-a făcut seară târziu și am decis să ne oprim. A rămas ca fetele să termine lucrările acasă. Așa că ne-am pozat rapid cu ceea ce a realizat fiecare. A rămas ca fiecare să decidă apoi ce va deveni acea bucata de etamină decorată: un colier, un ornament pentru o pernă, un semn de carte… sau poate altceva 🙂

DSC_0393

DSC_0390DSC_0386

DSC_0399 DSC_0403
Apoi am pregătit și kiturile pentru acasă 🙂

DSC_0363 DSC_0388

Dincolo de lucru manual noi dorim ca la aceste ateliere să petrecem împreună un timp de calitate. Așa a fost și acum: am cusut, am povestit, am băut limonadă cu mentă și ghimbir (mulțumim, Andreea!) și astfel ne-am conectat un pic la vechile tradiții românești…

DSC_0377

To be continued! Vine toamna… și încep din nou atelierele de creație! 🙂

www.kabaitan.org