Dulăpiorul "Cappuccino": shabby chic în casa părintească

Dulăpiorul "Cappuccino": shabby chic în casa părintească

Am mai vopsit eu câte ceva până acum, dar nimic din toate acestea nu și-a găsit încă locul în casa noastră. Cuierul așteaptă să fie gata viitoarea casă – acolo va locul el, ramele albe de oglindă, respectiv măsuța roz sunt de vânzare etc. Prima piesă de mobilier care s-a mutat imediat într-o casă – în casa mea părintească – este acest dulăpior minunat:

14

Îmi place foarte mult cum a ieșit, deși mi l-am imaginat inițial puțin altfel! Și-a găsit locul în livingul-bucătărie, unde mama spunea deja de multă vreme că ar avea nevoie de un dulăpior, o comodă, ceva! În locul acestui dulăpior s-a aflat o măsuță de cafea… pe care n-a fost așezată vreodată o ceașcă de cafea. :)) Iarna era întotdeauna plină de ghivece de flori, iar vara, când florile erau afară, pe terasă, de te miri ce tăndlării. Și-atunci, cum aveam nevoie de mai mult spațiu de depozitare pentru oale, am zis: un dulăpior ar fi soluția, pe acesta mai putem lesne așeza oricâte ghivece de flori, și vom avea totodată și spațiu de depozitare sub acele ghivece, nu o măsuță care ocupă o grămadă de loc și nu face mare lucru! Am dorit să comandăm o comodă din PAL, din același material și pe aceeași culoare ca mobila de bucătărie, însă ne-am adus aminte de acest dulăpior trist, care zăcea de ani buni în pivnița noastră din Austria. Știam că are potențial și am decis să o aduc din Austria în România, și s-o vopsesc! Nebună mai sunt, nu? 🙂

b&aO mare schimbare, așa-i? Știam eu că puțină vopsea face minuni! Am văzut asta de atâtea ori pe internet! 🙂 Așa că m-am apucat de treabă: am preparat acasă vopseaua-cretă necesară pentru a obține look-ul dorit: cel shabby chic. Am amestecat carbonat de calciu cu de două ori mai multă vopsea lavabilă, am adăugat pigment maro (din cel folosit pentru vopselele lavabile, pentru perete) și m-am apucat de vopsit. Culoarea pe care am obținut-o a fost un maro deschis, de… cafea cu lapte. Știam că de la ceară se va mai închide nuanța, dar nu mă așteptam să o facă așa de mult. Totuși, îmi place mult cum a ieșit! În dreapta se poate vedea cum arăta sertarul acolo unde am aplicat deja ceară. Transparentă! Nici măcar nu m-am atins de cea antichizantă, deși inițial aveam de gând 🙂

4Ceara pe care am folosit-o este cea de la Annie Sloan. Cam scumpă, dar bună! Butoanele le-am vopsit în negru – de fapt, tata a făcut asta, cu ajutorul unei vopsele-spray de culoare neagră. După ce am terminat, am făcut exact așa cum scriu că fac bloggerițele unguroaice pasionate de shabby chic: m-am așezat pe canapea și am admirat îndelung opera! :)) A doua zi i-am făcut și niște fotografii:

17

5“Problema” cu această vopsea preparată acasă este că nu prea ai cum să știi ce va ieși la final, ce nuanță va avea exact … Ai o culoare în oală, însă vopseaua este mult mai deschisă atunci când se usucă. Apoi, când aplici ceara, se închide din nou. Cât de mult? Surpriză! Tot așa face și vopseaua originală Annie Sloan, doar că… acolo poți vedea în fotografii și în mostre date cu vopsea care este culoara finală după ce ai dat cu ceară transparentă sau antichizantă. Cunoști așadar nuanța EXACTĂ pe care o va avea obiectul vopsit. Cu vopseaua-cretă preparată în casă poți avea parte de mari surprize. Așa cum am avut și eu – am vrut un maro mai deschis, DAR îmi place ceea ce a ieșit! Se încadrează perfect în “peisaj”!

*

Iar pentru că mi-a mai rămas puțină vopsea am dat repede cu maro și ușa de la cămară… care până acum era… roșie! Pe aceea nu am finisat-o cu ceară sau lac deocamdată. Urmează 🙂

Ideea mea nebunească pentru locul de luat masa

Ideea mea nebunească pentru locul de luat masa

Aseară m-a apucat creația!

Până voi vedea în fața ochilor CASA, visez la ea și fac planuri, pentru că NICIODATĂ nu este prea devreme să începi să te gândești ce și cum vrei să faci. Sunt foarte multe lucruri la care trebuie să reflectezi… iar cum asta mai e și pasiunea mea… hm, da, chiar visez/planific/caut… Oricum este nevoie de timp ca să se cristalizeze totul… am început deja să învăț că cel mai important lucru pentru a obține acel TOT UNITAR este să știi să RENUNȚI. Am renunțat DEJA la foarte multe idei: nu au toate loc într-o singură casă. Doar așa, renunțând poți obține rezultatul dorit, altfel va ieși un talmeș-balmeș de nedescris. Am șters deja o mulțime de poze din folderele cu inspirație, probabil voi mai șterge încă, și mai mult ca sigur voi mai aduna altele noi… dar încet-încet se face LUMINĂ 🙂 Și încep să știu ce vreau!

Asta am “desenat” ieri seară (cu www.picmonkey.com ❤).

masa living

 

Da, așa o nebunie aș vrea să îmi fac în living, la locul de luat masa 🙂 Vreau 6 scaune diferite – ca model, ca și culoare, ca stil… 🙂

Și așa o masă rotundă aș vrea:) Nu știu dacă voi rămâne la varianta asta, dar asta este ceea ce îmi doresc momentan 🙂

***

Să le luăm pe rând…

Masa este doar un exemplu, dar cam așa ceva vreau: o masă rotundă, cu picioare curbate. Neapărat în 2 culori.

Scaunele: le-am ales cu multă migală și vi le prezint.

*Scaunul roșu este un scaun THONET, un model foarte renumit, clasicul scaun de cafenea. Poate costa între 100-200 de dolari, vezi aici și aici. Desigur că eu voi face rost de unul second, ieftin, sau unul asemănător, nici gând să dau atâția bani pe un scaun, nici dacă mi-aș permite. Dacă o să am răbdare, probabil voi găsi și unul aruncat la vreo curățenie de primăvară. :))

*Scaunul alb din partea dreaptă sus este un MESH și costă 280 de dolari aici. Desigur că pe mine nici acest scaun nu mă va costa atât, voi găsi ceva asemănător la un preț decent. Important este să așez pe el, cu multă grijă, și o blăniță :)) Mi se pare că arată foarte fain combinația asta. Ceva asemănător există și la IKEA, vezi aici.

*Scaunul negru este de la IKEA: de aici, dar este bun și modelul acesta de aici. Parcă varianta a doua îmi place chiar mai mult, din cauza înălțimii mai mari a spătarului.

*Scaunul galben este de la IKEA și este din aluminiu, uite-l aici.

*Scaunul verde cu siguranță vi se pare cunoscut: este fabricat de Bonanza din jud. Arad. Este un model cu adevărat oribil, însă mai nou a renăscut din propria-i cenușă. În Ungaria toate fetele care lucrează cu Annie Sloan Chalk Paint vopsesc astfel de scaune în stil shabby chic și arată cu adevărat demențial, uite aici un exemplu (cu un model puțin diferit). Eu l-am colorat în verde închis aici, dar cred că va primi o culoare pastel. Cu siguranță voi reuși să fac rost de un astfel de scaun foarte ieftin, este un model foarte răspândit.

*Scaunul transparent este un Philippe Starck și costă vreo 200 de euro (este vorba de modelul Louis Ghost, vezi aici), dar desigur că nu voi da atâția bani pe el. Dacă nu găsesc unul second hand și ieftin, voi cumpăra pur și simplu un scaun de plastic transparent, și cu asta basta 🙂 Chiar și la IKEA sunt, vezi aici un exemplu.

Cum vi se pare ideea mea nebunească? Mie îmi place foarte mult, cred că va ieși ceva foarte vesel. 🙂 Colajul în Picmonkey l-am făcut tocmai pentru a vedea dacă va arăta bine ceea ce mi-am imaginat eu… și mie mi se pare că DA, arată super!

Și apoi… candelabrul negru. Îl voi realiza eu… din… ASTA (vezi în mijloc):

DSC_0016

V-am oripilat, nu? Știu, arată rău, dar îl voi vopsi în negru eu personal și va arăta exact ca-n poză. Nu că n-aș putea cumpăra modelul din imagine (de la IKEA), dar candelabrul din pod are valoare sentimentală 🙂 Mama a zis: pffff, când s-a modernizat lumea, am aruncat candelabrele de acest gen… :)) Dovadă că sunt toate în pod! Na – zic – acum sunt iar la modă, bine că nu s-au aruncat de tot :))

Am mai pus eu în colaj multe alte candelabre/plafoniere/abajururi (toate de la IKEA)… dar nu arătau bine. Masa asta cere candelabrul ăsta! 🙂

Vechea masă a bunicii – viitoarea mea insulă!

Vechea masă a bunicii – viitoarea mea insulă!

Ok, este adevărat că bucătăria din viitoarea casă este atât de mică, încât practic nu am loc acolo de o insulă… dar pot să visez, nu? În orice caz, masa o voi renova cu siguranță și o voi folosi la ceva, dacă nu va deveni insulă, va fi o masă pe terasă, ex. o să o folosesc pentru plantat flori & alte munci de grădinărit. 🙂

Iată inspirația (despre care am mai scris aici) și iată masa găsită în pod: a fost a bunicilor și din câte îmi amintesc am folosit-o în bucătăria de vară.

Carla Malloy, Counter, Kitchen, Lompoc, Malloy
Carla Malloy, Counter, Kitchen, Lompoc, Malloy

DSC_0010

 

 

La marele fix, nu-i așa? Va trebui să îi fac rost de un sertar, deși dacă o să caut bine, cred că voi găsi și sertarul, că doar n-a fost scos și aruncat doar el… ar fi ciudat. :))

Tot în pod am găsit și o ladă de lemn ca cea din fotografie, o voi renova și pe aceea și îi voi aplica și un model asemănător, prin tehnica transferului sau cu stencil 🙂

Este un proiect cam nebunesc… dar care mă încântă DEJA!

CINE S-AR FI GÂNDIT CĂ MĂ VOI MAI UITA VREODATĂ LA MASA ACEASTA RABLAGITĂ?!

P.S.: În viitor vă voi mai arăta ce alte comori am găsit în pod și am de gând să recondiționez/folosesc, și desigur că vă voi arăta atunci când finalizez câte un item. 🙂

Wish me LUCK!

Măsuță LACK de la IKEA, în haine noi!

Măsuță LACK de la IKEA, în haine noi!

Acum ceva vreme am cumpărat la IKEA o măsuță LACK albă. Era redusă la jumătate de preț, pentru că avea urme de la o bandă adezivă ce fusese aplicată pe ea. Am știut încă de atunci că voi face ceva cu ea, și iată că a sosit acel moment. Am vopsit-o în roz și am transformat-o într-o măsuță chic, foarte romantică și feminină! Este de vânzare.

b&aCum am făcut? Iată punctul de plecare: o măsuță albă, cu un defect vizibil.

2Am apelat la vopseaua mea minune: vopseaua cretă preparată acasă (carbonat de calciu + de 2x atâta vopsea lavabilă + pigment). Pentru culoare am adăugat vopsea acrilică roșie. Pentru că am folosit tot tubul de vopsea acrilică (75 ml), iar cantitatea totală de vopsea-cretă preparată era puțină, credeam că va ieși roșie masa. Nu. :)) DAR am obținut o nuanță superbă de roz, care m-a lăsat cu gura căscată – și mie nici măcar nu-mi place rozul!

5În timp ce vopseam masa, culoarea arăta cam așa:

6Am fost dezamăgită un pic atunci când a început să se usuce și a devenit muuuult mai deschisă la culoare. M-am apucat să dau cu șmirglu pentru acel efect shabby chic.

8 9Între timp m-am obișnuit cu nuanța mai deschisă de roz și mi-a plăcut chiar mai mult așa. Știam însă că se va mai închide atunci când o să dau cu lac sau ceară. (Eu am ales lacul de data aceasta.) În fotografia de mai jos piciorul este lăcuit deja:

10Șiiiiii… ta-dam, fotografiile cu măsuța gata. Într-un final, când s-a uscat și lacul, culoarea nu mai era nici închisă, nici deschisă, a ieșit ceva… între.11 13 15 17

Cum vi se pare? Eu o văd într-un ambient romantic, feminin, boem, eclectic… you name it!

 

Haina nouă a cuierului

Haina nouă a cuierului

Cuierul acesta a fost al mătușii mele. Printr-un concurs de împrejurări a ajuns la noi. A stat vreo 2 ani într-o încăpere pe care o folosim – temporar – drept depozit. Nu știu de ce a fost adusă aici – dar poate că tocmai pentru că cineva acolo sus știa că eu voi dori într-o zi să îl vopsesc în stil shabby chic. 🙂 Recunoașteți că ați fi aruncat imediat acest cuier? Cam asta aș fi vrut să fac și eu, chiar i-am spus într-o zi tatălui meu de ce a adus cuierul acasă la noi, ce vrea să facem noi cu așa o mobilă veche și urâtă. Dar… într-o zi m-am uitat cu alți ochi la el. Și-am zis: îl voi vopsi într-o zi! Zis și făcut.

Înainte & după:

b&a

Nu este finalizat 100%, mai urmează să primească un alt gen de oglindă (aceasta am pus-o acolo doar pentru fotografie) și niște agățătoare noi. Îmi place foarte mult cum a ieșit, deși rezultatul nu este perfect. Nici nu trebuia să mă apuc așa repede de o piesă de mobilier atât de mare… mai am de învățat… dar nu mai aveam răbdare!!!

Cum am făcut?

În primul rând, am vopsit-o cu vopseaua minune: un chalk paint în variantă home-made, pentru care nu a fost nevoie de niciun fel de pregătiri gen șlefuire etc. – deși cuierul era dat cu ceva lac! Acesta este motivul pentru care vopseaua aceasta este o minune! Nu am făcut decât să curăț suprafața de praf și de… păianjeni. 🙂

3

Am dat în două straturi. Primul strat a ieșit foarte… dungat, a și râs familia de mine… Nu pricepeau ce vreau să meșteresc eu acolo :)) După al doilea strat de vopsea cuierul arăta deja super! Am dat cu șmirglu pe colțuri, pe muchii, dar mai ales pe zonele sculptate. În asta constă frumusețea acestor piese de mobilier vopsite în stil shabby chic: în alb și în faptul că îi dăm un aspect tocit, învechit prin șmirgluire.

6

8

De altfel, cuierul acesta este destul de practic: are loc atât pentru pantofi (jos), cât și pentru pălării (sus), agățătoare, oglindă și… două suporturi speciale, ca niște vaze, pentru… umbrele! Acestea se pot scoate și goli de apă. 🙂

Mobilierul vopsit cu acest tip de vopsea trebuie tratat cu ceară sau cu lac. Eu am am ales acum lacul (unul pe bază de apă). Fotografiile au fost efectuate însă înainte de lăcuire.

Despre acest tip de vopsea am mai scris aici și aici.

Rămâneți pe aproape, mai urmează și alte proiecte!

Vine primăvara – atunci să scoatem capul afară!

Vine primăvara – atunci să scoatem capul afară!

Este 28 februarie. Iar mâine se sărbătorește mărțișorul! Când văd MARTIE în calendar eu încep să mă gândesc deja intens la primăvară. Atunci când este cald desigur că este plăcut să îți bei cafeaua pe terasă, în curtea casei… Terasa, curtea, grădina de flori sunt niște locuri foarte importante pentru mine, având în vedere că am locuit/locuiesc într-o casă în jurul căreia se află mult spațiu: grădină de flori, curte, grădină de zarzavaturi.

Pentru că îmi place în aer liber, pentru că vine primăvara, pentru că visez la terasa/grădina/curtea viitoare noastre case, v-am pregătit pentru astăzi câteva idei simpatice, care mi-au plăcut imediat ce le-am văzut. 🙂

Cum să “etichetăm” ceea ce am sădit în grădina de zarzavaturi? Simplu de făcut și deloc scump! Dacă aveți copii, vă pot ajuta ei la realizarea desenelor.

(sursa foto)

“Grădină de flori” într-o colivie veche:

(sursă foto)

Un mic perete pe care să se antreneze cei mici la cățărat – aici se impune, cred eu, ca lucrarea să fie realizată de niște profesioniști – pentru siguranța celor mici!

(sursa foto / plus video)

Tot pentru cei mici: huțulus (cum se zice prin Banat) aka leagăn în formă de avion. Foarte simpatic!

(sursa foto – cu tot cu tutorial)

Un leagăn și pentru cei mari (asta da loc de relaxare, chillout, zen, cocoon stuff). Dacă aveți un copac mare în curte sau grădină, nu mai stați pe gânduri, faceți-vă așa o nebunie de pat:

(sursa foto – iar aici, un tutorial pentru un astfel de pat realizat din paleți)

Amenajați-vă un duș afară – o să vă placă maxim în zilele toride de vară, sau atunci când veniți asudați din grădina de zarzavaturi. Vă puteți încălzi apa chiar cu ajutorul soarelui: atunci când este caniculă, sunt suficiente razele soarelui pentru a încălzi apa dintr-un butoi vopsit cu negru! Vă prezint o idee de duș de amenajat afară:

(sursa foto)

 

O alee străjuită de mingiuțe dinastea colorate… Of, le ador!

(sursa foto)

Mă duc să îmi mai torn cafea în cană și să visez la viitoarea terasă/curte/grădină… 🙂

Două tutoriale video: utile & funny

Două tutoriale video: utile & funny

Am dat pe internet de niște tutoriale funny 🙂 Am vrut neapărat să vi le împărțășesc.

Astăzi învățăm cum să separăm gălbenușul de albuș – cu o altă metodă decât cea clasică! Am încercat și eu metoda: funcționează! Cred însă că voi rămâne la varianta clasică. Faceți și voi o probă și hotărâți-vă care vă place mai mult. 🙂

Tot astăzi învățăm cum se curăță usturoiul – cu viteza luminii, fără să ne mânjim toateb degetele cu seva lui lipicioasă și fără ca acestea să pută. Nici de cuțit nu mai este nevoie! Vă întrebați cum? Ei, chiar este posibil! Am încercat metoda chiar ieri seară și da, funcționează perfect! Abia aștept să tăiem iar porcul, o să uimesc toate rudele cu metoda mea rapidă – nu o să mai fie nevoie de 3 persoane ca să curățăm un bol mare de usturoi pentru cârnați și toate cele. 🙂

Spor la treabă, spor la gătit! 🙂

Atelierul de decoupage: primul eveniment din 2014

2013 a trecut, ne-am tras sufletul după Revelion și alte alea, iar mai apoi am “trâmbițat” primul eveniment Kabaitan din anul 2014: atelierul de decoupage, sau tehnica șervețelului, cum i se mai spune. 🙂 Atelierul a avut loc pe data de 17 ianuarie 2014.atelier de decoupageTehnica aceasta se bucură de un succes fenomenal: este ofertantă și spectaculoasă. Posibilitățile de a o utiliza sunt infinite, ține doar de imaginație unde e limita! Și pentru că în cadrul atelierelor de creație anterioare s-a vorbit în treacăt despre această tehnică, iar fetele s-au arătat interesate, am decis încă din decembrie 2013: primul atelier din 2014 va fi unul de decoupage. Inutil să mai spun că locurile s-au ocupat aproape imediat. Tehnica aceasta pur și simplu atrage! 🙂2Am pus “la bătaie” întreaga mea colecție de șervețele – adunate cu grijă de-a lungul ultimilor 2-3 ani, de când am descoperit și eu decoupage-ul. Am cumpărat de la Complex Art Timișoara toate materialele necesare – grund, adeziv, mediu de crăpare, antichizant, vopsele acrilice, contour liner, pensule etc. – și numai eu știu cum am ajuns,  cu metroul, cocoșată de toate acestea +  multe altele + cele 15 rame albe de la IKEA, la locul desfășurării atelierului :)) 3materialeleLumea a sosit la atelier foarte curioasă. Am spus de la bun început că nicio ramă nu va semăna cu cealaltă, că participanții vor vedea la final rezultate foarte diferite în funcție de ceea ce au hotărât să facă: să aplice șervețel pe toată suprafața ramei sau foar câteva modele decupate, să facă niște crăpături pe ramă sau nu, să intervină peste lucrare și cu vopsele acrilice sau nu, să încerce sau nu contour liner-ul etc. Așa a și fost, precum am spus, la final am avut o mulțime de rame decorate în stiluri foarte diferite! Ia uite aici câtă concentrare:DSC_0023 Uscătoarele de păr abia dacă făceau față. De data aceasta nu ne-am prea putut bucura de muzică: în sală se auzea numai zgomotul foehnurilor :))

DSC_0041

Micuța Daria nu a lipsit nici de această dată de la atelier.DSC_0029

Iar ea este… o altă Daria: Daria Hainz. Aici puteți vedea o emisiune tv cu ea. În oglinjoara ramei sale este cântăreața de origine română Diana Rășină, stabilită la Viena – pe care o puteți asculta aici și aici. 🙂DSC_0149

La final, clasica poză de grup: cu oameni frumoși, rame frumoase și multe voie bună! DSC_0112

NOU la MeAndMine: coliere croșetate

Unknown4

Colierele croșetate MeAndMine sunt realizate în colaborare cu mama mea, Iudit Laslavic. Acesta este primul model ieșit din atelier. Mai urmează multe altele!

Colier unicat, tip guleraș, croșetat din fir roz. Se leagă în față cu o panglică satinată albă. Este romantic și feminin. Circumferința la gât: 35 de cm.

Unknown2    Unknown3

Dacă vrei să îl cumperi, trimite un email la shop@meandmine.ro

www.meandmine.ro
Continuă lectura “NOU la MeAndMine: coliere croșetate”

Mulțumim! Partea a II-a

Cum promovarea este importantă, esențială, “a must”, ceva fără de care nu se mai poate în ziua de astăzi, trebuie să mai spunem mulțumim tuturor oamenilor care ne-au ajutat cu promovarea evenimentelor noastre, într-un fel sau altul.

Lui Zoltan Varga de la PressAlert, care a scris mai multe articole despre evenimentele noastre, și de asemenea și unul în care a prezentat asociația.

Unknown

Roxanei Morun de la TVR Timișoara, care ne-a invitat în emisiunea ei și care ne-a mai oferit de-a lungul acestui prim an mai multe informații cu adevărat prețioase.

DSC_0011

Lui Miodrag Obradov de la Radio Timișoara, lui Andrei Partoș de la Radio România Actualități (emisiunea Psihologul muzical), lui Stuart Freeman de la FM4 Morningshow Viena, lui Sabine List de la portalul austriac blues.at, lui Johann Jongerius de la talentcast.nl, lui Cătălin Milea de la Jazz Compas, lui Adrian Popescu și Alex Tuhuț de la Radio Guerilla, Ionicăi Spirea de la TES Media, lui Ioan Godja de la RTV Unirea din Austria, lui George Colesnicov de la Blue Danube TV Austria, lui Aleksandar Vukelic de la RTV Pancevo.

Toți acești oameni ne-au promovat în cadrul publicațiilor/emisiunilor/portalurilor din a căror echipă fac parte. Le mulțumim!

Un sprijin important în ale promovării și în multe alte aspecte – atât de diverse că nici nu pot fi însirate aici – am mai avut de la următorii: Lukas Vosicky de la Societatea Austro-Română din Viena, Sași Vuscan – Artsoma, Bobby Stroe – Blues ConFusion Festival, Cornel Mihalcea – Big Mamou București, Eduard Antemir – Electric Fence, Adrian Ovezea, Sorin Petrescu, Andra Constantin – grupul de Facebook AUSTROmania, Marius Giura – Gărâna Jazz Festival, Florin Artene – Bluesmania, Victor Andrieș cu al său blog VicTIM of Jazz, Adrian Vîntu – adrianvintu.com, Diana Rășină – cântăreață, Maria Krchnakova – fotograf, Laura Dumbravă – de la Făbricuța de Idei din Timișoara, mentor în ale handmade-ului.

MULȚUMIM sponsorilor care au făcut posibilă organizarea concertului NIGHTLOSERS din decembrie 2013: Chris David de la DECS GmbH, respectiv, Adrian Ovezea și Sorin Petrescu de pe grupul de Facebook AUSTROmania.

Mulțumim celor care ne-au mai ajutat munca: prietenului nostru Zeno Korfanta, care s-a implicat și a fost prezent la aproape toate evenimentele noastre, lui Nur Mabrouk pentru sprijinul imens oferit la concertul Pită cu untură și cu… folk!, lui Elisabeth Cook și lui Peter Haider de la Österreichische Familienföderation fur Weltfrieden pentru punerea la dispoziție a sălii în care au loc atelierele de creație, lui RadoslavKvackaj de la Personal Express, pentru serviciile de transport pentru evenimentul de la Bratislava, lui Milka & Milovan Obradovic de la Hostel Obradovic Pancevo – pentru cazarea și masa “ca la mama acasă”, în Serbia, Deliei Dogan și lui Marian Buta pentru voluntariatul lor prețios la toate concertele noastre, Feliciei Mayr pentru toate sticlele de vin cu care ne-a putut bucura la evenimente și pentru faptul că este mereu prezentă, Dariei Căinaru-Ispas – pentru noi, un reprezentant al generației viitoare (în foto: în dreapta).

IMG_0740

Mulțumim de asemenea oamenilor care nu sunt vizibili aproape deloc, dar care ne sprijină munca în culise și au acolo un rol foarte important:

Avocatului nostru Olimpiu Marinescu – Marinescu Olimpiu Cabinet de Avocat, contabilei noastre Alina Botezatu, web designerului nostru Alin Clamba, graficianului Corina Vârjan – care ne-a făcut logo-ul, lui Tiberiu Turak de la Celmaitare Studios, și nu în ultimul rând celor patru fete dragi care ne-au ajutat de nenumărate ori cu traduceri pentru materialele promoționale și pentru web content: Adriana Rovo, Raluca Mâț, Ava Diaconu, Beatrice Ruja.

Și bineînțeles, NIMIC nu s-ar fi putut face fără PUBLICUL nostru!

Vă mulțumim, dragii noștri!

*

www.kabaitan.org