Taburet stil Thonet + vopsea Annie Sloan = LOVE

Probabil că ați auzit despre mobilierul Thonet, sau cel puțin despre scaunele Thonet sau stil Thonet. Dacă nu ați auzit, atunci cu siguranță ați văzut însă, dar poate că nu v-ați pus niciodată problema cum se numesc sau cine i-a inventat.

Sursa: Wikimedia Commons

Așa-i că vă sunt cunoscute acest gen de scaune? Sunt prezente peste tot prin cafenele, de la Paris la Viena, de la București și la Timișoara. Michael Thonet, austriacul cel care a inventat mobila din lemn curbat, s-a născut în 1796 și a murit în 1871. Anul trecut chiar am descoperit întâmplător mormintele familiei Thonet, printre care și locul de veci al lui Michael Thonet: acestea se află în cel mai mare cimitir din Viena, Wiener Zentralfriedhof.

De altfel, la Muzeul de Arte Aplicate (MAK) de la Viena este expusă cea mai mare colecție de scaune Thonet originale. De original vorbim atunci când există o ștampilă/etichetă specială sub șezutul scaunului. Mobilă stil Thonet se fabrică astăzi în foarte multe locuri, printre altele și în România, la Bucea – citește despre asta aici. Aceste scaune se pare că nu se vor demoda niciodată, sunt clasice și elegante și se potrivesc diverselor tipuri de amenajări. Mie mi-au plăcut întotdeauna, dar de ceva vreme încoace am făcut un fel de pasiune pentru ele.

Așa că m-am bucurat tare mult când am zărit un taburet thip Thonet într-o piață de vechituri din Austria. Din păcate nu era vorba despre un original, dar nu contează, l-am cumpărat oricum. Am căutat totuși eticheta cu pricina, ea nu exista însă – ceea ce era cumva clar și din prețul pe care l-am plătit pentru taburet: 3 euro! Fiind vorba despre o piață din Viena, cred că ar fi știut cumpărătorul dacă era original și nu l-ar fi vândut la acest preț, în orice stare ar fi fost. Era cam urâțel săracul taburet, a fost vopsit cu vopsea pe bază de ulei de culoare verde închis, iar peste șezut s-a lipit o bucată de PVC roșu cu inimioare albe. L-a curățat tatăl meu, meșterul bun la toate pe care mă bazez mereu în cazul proiectelor DIY – fără el nu aș putea duce la bun sfârșit anumite task-uri!

Pentru acest proiect am ales vopseaua-cretă originală Annie Sloan în nuanța Paris Grey, pe care am comandat-o de la distribuitorul din România al acestei vopsele: Allmycrafts.

Am ales să lucrez cu pensula originală Annie Sloan, care este realizată din păr de porc și este foarte deasă. Credeți-mă, nu se compară cu nicio altă pensulă folosită până acum! Costă ceva, dar se curăță foarte ușor cu apă și săpun, și se poate folosi și pentru ceruirea mobilei (caz în care trebuie spălată apoi cu apă fierbinte și săpun). Dacă aveți grijă de ea, vă va servi multă vreme.

Vopseaua Annie Sloan este o vopsea pe bază de apă, care nu miroase urât și se usucă foarte repede, astfel că nu este necesar să ieșiți în curte sau pe balcon cu mobila pe care doriți să o vopsiți. Vopseaua este foarte cremoasă, așa trebuie să fie, iar după ce ați desfăcut cutia ea trebuie amestecată bine cu ajutorul unui băț.

Abia am așteptat să bag pensula în ea. Important de știut mai este că aderă pe orice suprafață: lemn, PAL, lăcuită, pereți, plastic, ceramică, sticlă și că nu este nevoie de nicio bază înainte, nici măcar nu trebuie pregătită suprafața în mod special (trebuie doar să fie curată și degresată).

Am inaugurat vopseaua și pensula pe taburetul meu stil Thonet. Am folosit mișcări lungi, hotărâte. Vopseaua acoperea foarte bine din prima, a fost chiar wow, am ales totuși să dau în două straturi pentru o acoperire perfectă. Întoarceți întotdeauna piesa de mobilier cu josul în sus și începeți cu partea de dedesubt.

Mi-a făcut mare plăcere să vopsesc taburetul acesta. A mers foarte repede, într-o jumătate de oră (sau nici atât) taburetul a renăscut cu totul! Important de știut mai este că odată vopsită, mobila veche își pierde și eventualul miros neplăcut (nu a fost cazul aici, doar zic).

Eu am lucrat pe terasă, dar așa cum am precizat, puteți utiliza vopseaua Annie Sloan în casă, în apartament, nu miroase deloc și se usucă foarte repede!

Pentru un efect shabby chic se poate da cu șmirglu pe alocuri, eu am sărit peste acest pas și am lăsat scaunul așa, natur; mai mult decât atât, nu am apelat la ceara antichizantă, am finisat vopseaua cu ceară transparentă, desigur tot ceară originală Annie Sloan, pe care am aplicat-o cu aceeași pensulă și m-am mai ajutat și cu o cârpă pentru ca ceara să intre cât mai bine în vopsea și apoi să “lustruiesc” suprafața, să devină netedă, fină. Dacă este lipicioasă ați folosit prea multă ceară sau nu a intrat suficient de bine în vopsea. Insistați!

Iată și rezultatul (aproape) final – căci nu am hotărât încă ce fac cu șezutul taburetului. M-am gândit la două variante: să cumpăr o bucată de plută pe care să o lipesc peste șezut sau  să îi fac un fel de tapițerie tip blană. În orice caz, vreau să îl aduc puțin în actualitate!

Sunt înnebunită după piciorușele acestea curbate ale taburetului! Arată minunat în nuanța asta. Iar locul lui va fi într-un final în baia mică, acolo unde plănuiesc să mai vopsesc și un dulăpior vechi cu aceeași vopsea Annie Sloan în nuanța Paris Grey. Stați pe aproape, urmează în curând!

***

Dacă vreți să încercați și voi vopseaua originală Annie Sloan, o puteți achiziționa de la distribuitorul din România Allmycrafts. Vă recomand să nu faceți rabat de calitate și să alegeți și pensula lor originală, merită. Veți mai avea nevoie de ceară sau lac.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *