Să facem bilanțul! Partea I

E februarie, iar contabila tocmai ce ne-a depus bilanțul pe anul 2013. 🙂

Vrem să facem și noi unul, căci e februarie, iar în februarie se împlinește un an de când ne-a venit ideea nebunească de a pune bazele acestei asociații. Se face că ne aflam în mașină, în drum spre Viena, undeva în inima Ardealului. Ne întorceam de la Sighișoara la Viena, via Timișoara. Eram încărcați de multă energie pozitivă – ascultasem muzică bună timp de 2 zile și 2 nopți. În pivnița Hotelului Sighișoara s-a adunat multă lume bună, din toate colțurile țării: unii au cântat bluesul, alții l-au ascultat. Într-una din seri, de la ora 17 după-masa până la ora 8 dimineața. Aceasta era ora care apărea pe aparatul de fotografiat la ultima poză făcută. 🙂 Eu am plecat de la concert pe la ora 4 dimineața. Am dormit un pic și m-am trezit când m-a sunat Alin – sosise de la concert direct la micul dejun, și mă aștepta jos. 🙂Alin01Hanno04Vali05În 2013 a fost o februarie fără festival de blues la Sighișoara, dar cu mult blues în pivnița acelui hotel. Sighișoara Blues Festival nu a mai avut loc pentru că nu s-au mai găsit bani suficienți pentru a-l face. Unii nu au putut să stea însă cu mâinile în sân și au pus la cale acest jam session de zile mari. De aceea ne-am adunat – o parte din publicul entuziast de la festival – în pivnița Hotelului Sighișoara. Fotografiile acestea au fost făcute acolo.Zo05Eugen01Ei bine, după această super-experiență a apărut ideea înființării Asociației Culturale Kabaitan. Numele l-a ales Alin. Am vrut să fie ceva ușor de pronunțat oricare ar fi limba cuiva și mai ales, să însemne ceva. Și am reușit să găsim un cuvânt care să spună o întreagă poveste. În limba tagalog din Filipine (o țară pe care Alin a vizitat-o de două ori și pe care o admiră) kabaitan înseamnă bunătate, generozitate, “cu dragă inimă”. Iar noi exact asta vrem. Să fim cu toții mai buni, mai generoși, și să facem lucruri frumoase – din inimă.

Odată ajunși acasă la Viena am început deja să adunăm informațiile necesare, iar cu proxima ocazie în care ne-am aflat la Timișoara am și pregătit deja actele necesare. Asociația a luat ființă – oficial – cândva în iunie, dar până în momentul în care am avut în sfârșit cod fiscal și toate cele, noi organizaserăm deja 2-3 evenimente. 🙂 Entuziasmul era mare! Și a urmat apoi un an nebunesc, în care am organizat peste o duzină de evenimente, am atras alături de noi mulți oameni faini, am cunoscut alții noi, am reușit să creăm câteva conexiuni importante și mai ales, ne-am îmbogățit – nu vă speriați!!! – SUFLETEȘTE. 🙂

Uitându-ne înapoi nu prea ne vine să credem câte am realizat într-un singur an. A fost nevoie de o doză bună de nebunie pentru a face toate acestea. Am avut parte și de mult noroc. Și de sprijinul unor oameni buni. Deși am avut multe momente în care ne mai… pleoșteam, per total am ajuns la concluzia că MERITĂ, că ARE SENS.

Fotografia de mai jos – realizată la evenimentul PITĂ CU UNTURĂ… ȘI CU FOLK! din luna iunie, cu cei de la Sonatic (Timișoara) și Ana & Prietenii (Roșiorii de Vede/București) – spune multe despre DE CE-ul nostru. Pentru că aceasta este starea de spirit după evenimente! Și pentru că cineva trebuie să mai facă și astfel de lucruri nebunești, pentru că oamenii faini trebuie adunați laolaltă, pentru că dacă tot suntem aici, la Viena, și ne este mult mai ușor să încercăm să deschidem niște uși, trebuie să o facem, pentru că trebuie să ne aducem – fiecare – aportul, cât de mic, ca să fie mai bine. 🙂pita_grup(foto: Diana Rășină)

Am scris despre start, despre “de ce”, urmează un rezumat al evenimentelor anului 2013.

To be continued, așadar. 🙂

www.kabaitan.org

Pită cu untură și cu… folk (partea a II-a)

Pită cu untură și cu… folk (partea a II-a)

Ei, și-am prezentat asociația, și-am prezentat trupele… și-a început distracția! Lumea s-a simțit foarte, foarte bine la concert, mărturie stau fotografiile (realizate în mare parte de Diana Rășină). S-a cântat, s-a dansat… s-au încins până și hore atunci când muzica era potrivită.

Din cele două-trei serii de cântat planificate am ajuns la vreo șapte, oamenii aplaudau și aplaudau, și invitau artiștii să urce din nou pe scenă, a fost ceva nebunesc! S-a cântat până după miezul nopții, deși a doua zi era o zi de lucru! Reini, sunetistul de la Replugged a avut ceva treabă!

Despre succesul înregistrat a scris și PressAlert din Timișoara. După concert a urmat un fel de jam session: pentru că la eveniment s-a aflat și buna noastră prietenă Diana Rășină, cântăreață din Viena. Pur și simplu, ne-am așezat care pe unde am putut – scaunele se cam adunaseră deja – pe lăzi de bere, pe marginea scenei, sau am stat în picioare, și S-A CÂNTAT. A cântat Ana, a cântat Diana, și împreună cu ei a cântat cam toată lumea care a mai rămas și după ce oficial concertul se terminase. Am mai rămas vreo 20, cred.

La un moment dat ne-am mutat pe hol, ca personalul de la club să poată aduna după noi:

Noroc cu Diana Rășină, care l-a “îmbunat” pe patronul iranian al clubului cu un cântec persan. Impresionat deja de vocea ei – a stat și el cu noi o vreme și a ascultat – a fost absolut vrăjit când Diana i-a mai cântat și un cântec în limba lui, și nici n-a mai fost supărat că a stat atâta vreme după noi.

Tot pe hol a avut loc un alt moment emoționant: cineva din public a rugat-o pe Irina să îi dea lui panglica tricoloră de la încheietura mâinii, spunându-i: tu ai oricum ocazia să îți cumperi alta din România. Schimbul s-a făcut și amândoi erau doar un zâmbet! 🙂 Întâmplător eram în zonă și le-am făcut repede poze.

După concert Ana & Prietenii au plecat spre casă alături de Nur Mabrouk, gazda lor din Viena – căruia îi mulțumim și pe această cale sprijinului acordat! Sonatic, Alin și cu mine ne-am dus în Schwedenplatz, ca să ne reîncărcăm bateriile cu o pizza bună, de la turcii care au tarabe pe acolo. 🙂 După care am făcut un scurt sightseeing de genul Vienna by night – din mașină, în drum spre casă. 🙂 Acasă Gore și cu Radu au picat lat instant – au adormit imediat ce au intrat în contact cu canapeaua 🙂 Bogdan mai butona ceva la tabletă, moment în care Alin a spus ceva ce ne-a făcut să ne împrăștiem de râs: Pfff… băieții ăștia sunt rupți, au dat tot. Iar peste câteva clipe a adăugat: Bogdane, dar cum se face că tu nu ai adormit încă, tu nu ai dat tot, a? :))))))))))))))))))))))))))))))

A doua zi cei de la Sonatic au plecat spre Timișoara, iar noi ne-am întâlnit cu Ana & Prietenii pe Kahlenberg, ca să admirăm panorama Vienei și să mâncăm o înghețată. Mai târziu au pornit și ei la drum, alături de tatăl Anei. Au venit la Viena tocmai de la Roșiorii de Vede, cu mașina, și au condus cu rândul!

Cea mai dragă poză rămâne însă asta: realizată imediat după concert, strălucim cu toții în ea, căci a fost o seară care chiar ne-a umplut de energie pozitivă. Un adevărat succes, pentru care mulțumim artiștilor! Dar și publicului! 🙂

 

www.kabaitan.org

Un proiect nebunesc: Pită cu untură și cu… folk! (I)

Un proiect nebunesc: Pită cu untură și cu… folk! (I)

Final de iunie 2013, Viena. Cu ideea cu folkul a venit Alin, cea a pâinii cu untură și cu ceapă a fost, desigur, a mea! 🙂 Pe Ana Teodora plănuiam de mai multă vreme să o aducem la Viena, fiind impresionați nu numai de tot ceea ce promovează ea, ci și de popularitatea de care se bucură pe internet. Ne mai doream însă o trupă!

Cum i-am găsit însă pe băieții de la Sonatic… asta da poveste! 🙂 Pur și simplu am întrebat-o pe fosta mea colegă de la TVR Timișoara, Roxana Morun: dă-mi o trupă de folk din Timișoara! Și am mers pe mâna ei. Ea a spus SONATIC. Și asta a fost: ne-am uitat repede pe YouTube, ca să vedem ce și cum cântă, dar recomandarea Roxanei am luat-o oricum ca atare. Ea promovează în emisiunile pe care le realizează și moderează la TVR foarte mulți muzicieni buni din Timișoara, mai noi și mai vechi, și cunoaște tot ce mișcă în oraș! Am avut încredere în ceea ce ne-a spus ea 🙂 Am cerut imediat un număr de telefon și Alin l-a și sunat pe Bogdan Racz. “Salut, sunt Alin Mihoc, te sun de la Viena și vreau să te întreb dacă aveți chef să veniți să cântați aici, pe data de….” N-a spus cu mult mai mult de atât, jur, cred că nici n-a pomenit măcar de Roxana, și totuși, nu știu cum, dar i-a inspirat încredere lui Bogdan, care a spus că se consultă cu colegii de trupă și ne va da un răspuns mai spre seară. Ascultând convorbirea telefonică și văzând cât de puține detalii i-a dat Alin, eram ferm convinsă că vor spune nu… sau că va trebui să mai insistăm. Dar n-a fost așa! Bogdan a sunat mai târziu și a spus DA! Mare nebunie consider că a fost asta, dar totul a ieșit minunat. 🙂

Și am pus la cale împreună evenimentul Pită cu untură și cu… folk!

Foarte importantă a fost prezența la Viena, cu două zile mai devreme, a Anei și prietenilor ei – împreună cu care a urcat pe scenă. Cu toții au participat la Ziua Internațională a Iei de la Viena, organizată de noi la inițiativa La Blouse Roumaine. A fost ca o avanpremieră, Ana & Prietenii au cântat acolo un pic și au invitat astfel oamenii la concertul ce urma să aibă loc peste două zile, la clubul Replugged.

Băieții de la Sonatic au sosit la Viena în ziua concertului, la fel de senini precum au spus DA la telefon 🙂

Ana & Prietenii ne-au trimis o fotografie de pe drum:

Iar când au ajuns la club, și-au făcut poze în fața afișului de pe ușă.

Așa cum am mai spus, pe blog aș vrea să povestesc mai ales despre culisele evenimentelor. După-masa mare agitație mare, am fost să cumpăr pâine de la nea Kriegler – brutarul satului nostru – care face o pâine extraordinară.

Am pregătit apoi toate cele necesare pentru gustarea cu care ne-am așteptat oaspeții: am împachetat pâinea, cuțitele, untura, ceapa, tăvile de lemn, șerveturile în carouri, gemurile de casă, zacusca, lingurile… a fost o nebunie! Atentă la toate detaliile cum sunt, am făcut până și etichete, pe care le-am înfipt în pâinici cu ajutorul unor scobitori:

Ea este Delia. Ne-a ajutat nu numai la intrare, cu lista de rezervări și primirea invitaților și etc., ci și la feliat și uns pâinea, căci n-a fost puțin lucru să pregătești atâtea felii de pâine. Abia i-am dat de capăt, deși ne-a ajutat și Marian, logodnicul ei, așadar am fost 3!

Inutil să mai spun că s-a mâncat foarte repede tot ceea ce am pregătit noi trei. Yummi! La cei aprox. 80-100 de persoane care au fost prezenți la concert, nici nu e de mirare!

Pentru că asociația noastră a început să funcționeze, în sfârșit, oficial – cu toate actele deja în regulă – acest concert a fost și un fel de lansare a noastră. Motiv pentru care am spus câteva cuvinte despre noi, despre cine suntem, ce vrem, ce ne-am propus să facem…

(foto: Diana Rășină)

Despre concert și despre ceea ce a urmat după mai sunt FOARTE multe de spus – to be continued, în partea a II-a!

Ziua Universală a Iei: am sărbătorit-o și la Viena!

Ziua Universală a Iei: am sărbătorit-o și la Viena!

24 iunie 2013, Viena. Afară ploua, dar noi ne-am adunat totuși în Stadtpark, așa cum stabilisem cu o lună înainte, pe Facebook. Atunci când ne-am alăturat inițiativei paginii LA BLOUSE ROUMAINE, cea care a avut ideea acestei sărbători inedite, și totodată atât de necesare!20130624-PNA_0584

(foto: Luiza Puiu)

Și iată-ne pozând în ii, la Viena, în fața statuii lui Johann Strauss! Planul era să facem un picnic în parc, dar vremea n-a ținut cu noi… deși ampregătit coșul de picnic + gemurile! 🙁

DSC_0004 DSC_0009

Iată cum era afară atunci când ne îndreptam cu mașina spre Viena:

DSC_0003 DSC_0001

Grrrr… Eram foarte supărată, dar speram să vină totuși lume la eveniment! Și a venit!!! Deși atunci când am creat event-ul, nici n-aveam idee ce vom face. Așa au spus cei de la La Blouse Roumaine: adună comunitatea în jurul tău și decideți apoi împreună ce să faceți! Iată primii temerari:

DSC_0015 DSC_0012

Spre marea mea surpriză și marea mea bucurie, oamenii veneau, veneau, veneau. 🙂 Pentru că era ploaie, am făcut doar câteva poze și ne-am “adăpostit” într-o berărie. Nu înainte de a împărți flyere – trecătorilor și turiștilor: explicam în acestea cine suntem și ce anume sărbătorim noi pe data de 24 iunie.

(foto: Luiza Puiu)

La berărie ne-am prezentat și am povestit despre iile pe care le-am purtat.  Diana Rășină ne-a povestit legende despre sânziene și a interpretat cântece din folclorul românesc.

(foto: Luiza Puiu)

Doamna Sifora Sava ne-a recitat o poezie despre sânziene. Ana & Prietenii ne-au cântat folk în avanpremiera concertului de miercuri seară, de la Clubul Replugged din Viena. MeAndMine a oferit un colier cadou din colecția “Poeți români“, acordat în baza unei tombole. Am fost mai mult de 30 de persoane: fete și băieți, și cu toții am purtat cu mândrie ia, personal am fost destul de mirată că atât de multă lume are acasă ii.

Mai multe poze puteți vedea pe site-ul asociației, secțiunea Evenimente trecute. Aici, pe blog vreau să vă dezvălui mai degrabă povești și fotografii din culise!

Foarte interesant a fost cum a ajuns una dintre fete, Mirela la eveniment. Alte două fete care se îndreptau spre berărie au întâlnit-o în metrou (sau pe stradă? – nu mai știu sigur). Nu se cunoașteau, dar cele două fete le-au spus Mirelei unde merg, și au invitat-o insistent să li se alăture. Cum fetele au întârziat, iar evenimentul începuse deja, atunci când au intrat pe ușă, văzând-o pe Mirela fără ie, repede i-am întins una dintre cele trei ii pe care le adusesem cu mine, zâmbindu-i doar, și uite-așa Mirela a sărbătorit Ziua Universală a Iei la Viena, îi ie, fără să fi știut măcar că va ajunge acolo, alături de noi. Nostim! Apoi, Ana avea o ie cusută de mama ei, repede-repejor, cu puțin timp înainte de eveniment, special pentru ca ea să poată îmbrăca ia la această sărbătoare!

Ne-am semnat cu toții pe o foaie, să am și eu o amintire despre evenimentul pentru care m-am consumat atât de mult, și care a fost așa o reușită, wow!

Și… am apărut și în Wiener Zeitung!!!

Mulțumim pentru articol, Luiza Puiu! 🙂

La anul ne vedem la a doua ediție a Zilei Universale a Iei! Asociația Culturală Kabaitan va organiza cu siguranță ceva! Rămâneți pe aproape – dacă nu ați făcut-o deja, dați-ne LIKE pe Facebook!