Cea mai nouă fiță: colțul pentru cafea

Cea mai nouă fiță: colțul pentru cafea

Expresia din titlu nu trebuie luată ad litteram, eu nici nu prea consider că amenajarea unui așa-numit coffee corner sau coffee station ar fi o fiță.

Este doar o dorință a celor care sunt mult mai atrași de frumos, decât alții. Unora nu le pasă foarte mult de design-ul din jurul lor, și pun accent doar pe pratic. Pentru alții este însă o nevoie absolută ca totul să fie aranjat într-un anume mod.

Cei care își doresc un colț pentru cafea, cu siguranță fac parte din rândul persoanelor #addictedtointeriordesign, cum sunt și eu. Mă aflu departe de a avea locuința pe care mi-o doresc, însă cu pași mici, dar siguri, mă îndrept către acolo. Un proiect pe termen scurt este realizarea unui colț pentru cafea, by the book.

Ce înseamnă de fapt un coffee corner?

Înseamnă de fapt ceva foarte simplu: așezarea laolaltă a tuturor lucrurilor necesare pentru realizarea și servirea cafelei, într-un loc bine definit. Și în plus, această așezare trebuie să se facă într-un mod foarte atractiv, plăcut ochiului.

De ce anume avem nevoie pentru amenajarea unui asemenea colț?

În primul rând, de un aparat de cafea (sau un infuzor de cafea) nu numai bun, ci și frumos. Apoi, recipientul în care ținem cafeaua sau capsulele de cafea, trebuie să fie de asemenea drăguț: o cutie metalică mai deosebită, un borcan măricel și interesant etc. La fel și în cazul recipientului pentru zahăr: alegeți cu adevărat fain. (Desigur că opțional pot exista în colțul de cafea mai multe tipuri de cafea (normală, decofeinizată) și mai multe tipuri de zahăr (alb, brun, brut, cuburi). Dacă folosiți siropuri pentru a da un gust deosebit cafelei, acesta trebuie să fie expus tot într-un mod mai ingenios. Nu recomand să folosiți creamer, ci lapte normal, dar dacă voi preferați laptele praf, expuneți-l și pe acela frumos. Opțional se pot adăuga și niște biscuiți dulci, tot într-o prezentare frumoasă: un borcan, o cutie, ceva… Dacă aveți vreun dispozitiv pentru spumare, așezați-l tot aici.

Urmează apoi câteva ceșcuțe de cafea. Nu trebuie să le aduceți aici pe toate cele pe care le aveți, ci doar câteva, unele mai de design. Adăugați lingurițe aranjate într-un fel sau altul, de exemplu, într-un pahar sau o cutiuță.

Toate acestea pot fi așezate pe o tavă sau tăviță care să aducă toate aceste lucruri laolaltă, ca pe un tot întreg – așa cum am învățat și din articolul Cum se face styling la o măsuță de cafea?

Iar acum vine touch-ul final: adăugarea unui tablou cu o inscripție, respectiv, niște flori (reale sau artificiale, eventual o floare la ghiveci – după preferințe). Tabloul poate fi o inscripție alb-negru, desigur, despre cafea. De ex.: But first, coffee. All you need is love & a good cup of coffee. Coffee, anyone? Good morning. First I drink the coffee, then I do the things. Astfel de tablouașe pot fi cumpărate din magazine, sau puteți tipări una descărcată de pe net sau realizată chiar de voi, pe care să o înrămați apoi. Fără o astfel de tablou cu text, coffee corner-ul nici nu are sens :))

În mod normal, lucrurile legate de pregătirea cafelei se află oricum (cam) în același loc. Ideea este că acum se pune un accent deosebit pe faptul că acela este un colț pentru cafea, în plus, se decorează locul. Cum pregătirea cafelei este unul dintre primele lucruri pe care le facem dimineața, eu zic că este chiar esențial ca acest coffee corner să existe și să fie unul la care ne uităm cu plăcere.

Un astfel de colț este ca o declarație de dragoste pentru cafea!

(Sursa fotografiilor: Pinterest)

Din nou despre tehnica shibori sau tie-dye

Din nou despre tehnica shibori sau tie-dye

Ce credeți? Am vopsit încă un rând de așternuturi vechi. Și ce credeți? Nu mă voi opri aici. Îmi place prea mult ceea ce iese cu această tehnică a vopsirii shibori (sau tie-dye). Este foarte ofertantă și creativă. Mă gândesc să mai cumpăr vopsea arămie, galbenă, turcoaz…

Să începem cu începutul…

Am moștenit de la bunica o mulțime de seturi de lenjerie de pat din damasc. Cum acestea au fost mereu păstrate în dulap și nimeni nu le-a folosit, s-au cam îngălbenit/pătat. Sunt însă dintr-o țesătură de calitate și au valoare sentimentală, așa că nu le-am putut arunca și am stat să mă gândesc ce să fac cu ele. Am cumpărat vopsea pentru textile și am hotărât să vopsesc lenjeriile cu tehnica shibori sau tie-dye pe care am descoperit-o pe Place of my taste. Am obținut astfel niște lenjerii de pat cu adevărat unicat.

1. Albastru

Prima oară am cumpărat vopsea în nuanța albastru marin, care este oricum cea mai răspândită în tehnica shibori. Există unele vopsele care se folosesc în mașina de spălat. Aceasta NU era pentru mașina de spălat, așa că am vopsit așternuturile la găleată.

Idee pentru august: vopsește așternuturile vechi!

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pentru că mi-a plăcut ce a ieșit am hotărât că o să vopsesc și restul lenjeriilor de pat: tot cu aceeași tehnică.

2. Verde

Am cumpărat vopsea verde! De data aceasta, una care se folosește la mașina de spălat. Această vopsea este o minune! Bagi așternuturile în mașina de spălat, adaugi vopseaua-praf în locul în care se pune detergentul, adaugi sare conform „rețetei” de pe cutie și dai drumul la un program normal de spălate la 40 de grade. Când se termină programul, lenjeria de pat are o nouă culoare și un cu totul nou look!

Un nou set de așternuturi vechi-noi: vopsite acasă!

3. Roșu

Această lenjerie trebuia să iasă roșie (tulip red scria pe cutie), însă cantitatea de vopsea din cutie ar fi fost suficientă doar pentru 500 de grame de textile. Cum setul de lenjerie avea peste 1 kg, a ieșit roz. Un roz frumos, însă.

Dacă v-am inspirat aștept să văd și ceea ce ați făcut voi! Mai multe informații despre tehnica shibori/tie-dye găsiți pe internet: dacă aveți răbdare și curaj puteți realiza niște modele absolut spectaculoase, din mai multe culori chiar!

Pont: Am observat că s-a fixat mai bine culoarea atunci când am adăugat și un pic de oțet în mașina de spălat (deși NU scria așa ceva pe cutie). Trucurile bunicii s-au dovedit a fi bune!

Spor și succes!

Proiectul „Dormitorul”. Partea a IV-a: 85% gata!

Proiectul „Dormitorul”. Partea a IV-a: 85% gata!

Recunosc sincer că a durat mult mai mult decât m-am așteptat. Mă apucasem de această renovare în luna martie a anului trecut. Mi-a luat ceva – și a costat ceva! A fost – așa cum se spune – mai bine decât m-am așteptat, dar mai rău decât am sperat. Greul a trecut, camera are un aspect foarte OK deja de multă vreme, însă momentul în care voi putea spune că este 100% finalizat este ceva mai încolo, încă.

Mi-am prins urechile la multe faze, unele decizii au fost extrem de grele, portofelul se golea și el din când în când, așa că una peste alta unele lucruri s-au lăsat așteptate. Am învățat foarte multe pe parcurs, astfel că sunt convinsă că la următoarea încăpere renovată îmi va fi mai ușor.

Pat, lenjerie pat: IKEA, pilote: Jysk, suport lampă: IKEA, bec Edison: Baumax, cablu textil și dulie ceramică: Tiffany Art, ghiveci și floare: IKEA, sfeșnice și statuetă cerb: piața de vechituri, decorațiune lemn: Zoltan Butuc, picturi: Alina Inkognito

Starea de fapt a lucrurilor este acum aceasta:

  • în primul rând s-au retencuit pereții, apoi s-a zugrăvit în alb,
  • a fost schimbată podeaua, s-au montat plinte noi, albe,
  • au fost cumpărate și montate patul, noptierele și dulapurile,
  • am realizat acasă un birou și am cumpărat un scaun,
  • s-a cumpărat o comodă cu sertare și au fost montate rafturi pentru cărți,
  • au fost montate lustrele și celelalte lămpi de decor,
  • covoarele… ei bine, am cumpărat vreo 7 covoare și tot nu am ajuns la vreo concluzie clară… mai rumeg aici!

Una peste alta astăzi vreau să vă prezint zona biroului – am avut neapărată nevoie de un mic home office. Lucrez în sistem home-based freelancing, astfel că mi-a fost necesar așa un colțișor.

Poate că vă întrebați de ce am ales ca locul biroului să fie în dormitor… nu am ales neapărat astfel, ci aceasta a fost situația. În forma în care se află acum casa pur și simplu nu am avut un loc mai potrivit de atât pentru a realiza un mic colț de birou. Locuința noastră a fost supusă unor lucrări de renovări extinse în urmă cu vreo 10 ani, dar… timpul a trecut așa de repede! Unele lucruri s-au răblăgit, altele s-au demodat, componența familiei s-a schimbat, astfel că foarte curând vor fi necesare noi modificări. De fapt, acestea au și început odată cu renovarea dormitorului… vor urma, pe rând și următoarele încăperi. Bucătăria se va muta în locul fostei cămare, bucătăria open space va deveni exclusiv living și loc de luat masa, se va renova baia mare și celălalt dormitor, se va renova antreul… iar baia mică a intrat deja în proces de renovare&redecorare. Așa că pentru moment chiar nu am avut niciun colț liber în casă, unul care să fie mai liniștit și mai ferit, în care să pot lucra de acasă. Atunci când mă aflu în România; căci așa cum poate știți, îmi împart viața între Timișoara și Viena, deci nu sunt mereu acolo.

Nici nu mai are rost să vă povestesc ce idei fanteziste am avut în legătură cu biroul… inspirație am avut multă, doar că locul era cam mic, iar bugetul destul de redus. Până la urmă întrucât ideea de bază a fost ca în cameră să mixez mobila albă din PAL cu diferite elemente din lemn natur, am ales să comand pe post de birou o bucată de lemn de stejar, netratată, nenimic. Am comandat-o prin intermediul Pavaje Moșnița Nouă, o societate vecină cu mine și care colaborează cu o altă firmă care aduce diverse piese de mobilier exterior realizate din lemn, pe comandă. Prin ei am reușit să pun mâna pe un blat de lemn exact așa cum mi-am dorit!

Inițial am vrut să montez acest blat direct pe perete, să fie un fel de blat plutitor, dar mi-au explicat bărbații mai cu simț tehnic că este lucru nu prea este posibil și că ar fi de dorit să aibă totuși niște picioare cu o susținere bună acest birou. În timp ce mă gândeam eu ce să aleg între hairpin legs și niște picioare de metal mai industriale (stil masă de berărie), tata a venit cu soluția salvatoare: să folosim picioarele unei vechi mașini de cusut. Mi-a plăcut foarte mult ideea, așa că am trecut la treabă (adică el!) – și a ieșit asta:

 

Foarte mulțumită și bucuroasă am fost, deși odată cu acest birou totuși încă destul de “plutitor” a apărut și problema: unde pun toate lucrurile de care am nevoie? Unde pun imprimanta, dosarele? Unde ascund cablurile și toate cele…? Un alt minus al acestui birou este că aflându-se totuși într-un colț, frumoasele picioare nu ies aproape deloc în evidență… și ar fi meritat! Totuși, îmi place foarte mult și încă mai sunt fericită cu alegerea făcută!

A urmat apoi (la vreo 2 luni după…) un raft pentru cărți. Este un raft în zig-zag, din seria LACK de la IKEA… nu se mai găsește, dar eu am dat de unul pe internet, second hand. Pe perete am ales să pun două fotografii vechi cu noi doi: eu în clasa I – poza clasică în care stai cu abecedarul în față – și soțul meu în clasa a III-a, cu coroniță, atunci când a luat premiul întâi… Pozele le-am înrămat la Ciupi Geam (Timișoara, str. Eugeniu de Savoya), locul meu preferat pentru înrămat diverse.

Pe birou am vrut să pun atât de multe lucruri… abia am reușit să triez cumva. Pentru început am căutat un loc pentru imprimantă (care îmi este absolut necesară și pe care o folosesc zilnic atunci când sunt la Timișoara) și pentru două bibliorafturi, în care țin documentele pe care trebuie să le am la îndemână, respectiv, lucruri de genul plicuri, folii de plastic… Lampa este exact ceea ce mi-am dorit, clasica lampă din metal pentru birou, neagră, pe care o vezi nowadays în toate locuințele trendy… și de care găsești de cumpărat cam peste tot.

Drept decor am adăugat un tablouaș pe care scrie 100% at work și o tăbliță pe care apare Welcome to my little home office. Le-am considerat doza necesară de kitsch. 🙂 Chiar și coasterele au fost alese cu mare grijă (am dorit neapărat ceva alb-negru, unul neapărat cu model Chevron). Cum am simțit nevoie și de niște verde am adăugat 2 ghivece cu flori (artificiale din motive pur practice: nu am destulă lumină în cameră și nici nu sunt acasă mereu pentru a uda flori). 

Suportul de instrumente de scris este un arici din lemn, descoperit întâmplător la un târg de  mobilă și decorațiuni interioare de la CRAFT. Iar pentru depozitarea altor nimicuri foarte necesare am realizat din borcane vechi niște suporturi zic eu foarte drăguțe: am vopsit cu spray negru capacele peste care am montat niște animăluțe din plastic (jucării pentru copii) cumpărate din târgul de vechituri și vopsite de asemenea cu spray negru. Aceste borcane DIY găzduiesc de ex. cărțile de vizită, agrafele de birou, acele pentru capsator…

Îmi place micul meu colț de home office – mai sunt doar câteva detalii de pus la punct și îl voi putea folosi la turație maximă.

Ce ar mai fi de făcut aici? Zona de sub masă trebuie finalizată și ea – de aceea nu am putut să v-o arăt acum, deși v-aș fi prezentat deja soluția trendy pe care am găsit-o pentru mascarea inesteticului coș de gunoi, de altfel foarte necesar. Mai sunt și niște cabluri care atârnă pe acolo și așteaptă răbdătoare să fie aranjate și mascate de soțul meu; scaunul tip Eames nu mă satisface în totalitate (aspect+confort), astfel că mă gândesc serios să îl schimb. Una peste alta, my home office is almost finished!!!

La fel și camera – mai lipsesc doar câteva lucruri, de aceea am ales să spun în titlu că mă aflu la aproximativ 85% din tot 🙂 Va urma!!!

Lista obiectelor:

  • blat stejar birou: Pavaje Moșnița Nouă
  • picioare birou: de la veche mașină de cusut Perl&Löwinger Budapest
  • scaun birou: Jysk
  • raft cărți: IKEA
  • lampă birou: Möbelix Austria
  • bibliorafturi: IKEA
  • flori, ghivece flori: IKEA
  • rame și înrămare: Ciupi Geam Timișoara
  • coastere: Depot Austria
  • tablou 100% at work și Welcome to my little home office: Depot Austria

Nimic nu este întâmplător în micul meu colț de home office! Ați observat ce culoare are ceașca de cafea?❤

Covoarele berbere spun câte o poveste

Covoarele berbere spun câte o poveste

Am scris aici despre minunatele covoare Beni Ourain, realizate din lână pură de mâinile dibace ale unor femei berber din Maroc. Covoarele acestea tradiționale iau naștere din lâna obținută de la oile triburilor de berberi care trăiesc în Munții Atlas. Sunt covoare care în România sunt destul de puțin cunoscute și prezente, dar sunt  foarte apreciate de către designerii de interior din întreaga lume, de fapt. Sunt simple, dar totuși extrem de deosebite, în plus, versatilitatea lor este incontestabilă: se potrivesc unor vaste tipuri de interioare.

2013-07-14-08-33-22-pm
Sursa foto: www.blog.jgbinteriors.com

Cum îl recunoști? Covorul Beni Ourain este un covor din lână, foarte fluffy, de culoare ivory, cu romburi negre. Însă așa cum am spus și în postarea anterioară, covoarele Beni Ourain nu respectă întotdeauna modelul clasic, în romburi negre pe fond ivory – uneori ele ies complet din tipare. Ador covorul Beni Ourain clasic, în romburi – dar îmi plac extrem de mult și modelele neregulate, ale căror naștere are o poveste aparte. Priviți!

beni-ourain-rug-nazmiyal-1024x542
Sursa foto: www.nazmiyalantiquerugs.com

Aici bănuiesc că avem de-a face “doar” cu un covor al cărui realizatoare probabil că a dorit pur și simplu să lucreze mai liber cu firele de culoare neagră (sau maro închis). Dar atunci când le privim pe cele care urmează, este evident că în cazul lor este mult mai mult de atât. Descoperim simboluri ale acestor triburi, simboluri care vorbesc despre viața lor de zi cu zi și despre subiectele care îi preocupă pe acești oameni, pe aceste femei: de exemplu nașterea, moartea, spiritualitatea, forțele naturii ș.a.m.d. Este la fel ca la iile noastre românești! Totul este simbol.

rugsville-beni-ourain-moroccan-ivory-black-13752-rug-13752-01.53_1
Sursa foto: www.rugsville.co.uk

De aceea, și în cazul covoarelor Beni Ourain un covor cu adevărat valoros va fi întotdeauna unul vechi, unicat – și nu unul realizat acum pe comandă pentru magazinele din Europa sau SUA. Chiar dacă este bine că astfel femeile berbere au pentru cine lucra, iar noi avem de la cine cumpăra astfel de covoare – la prețuri ceva mai accesibile. Pentru că un covor Beni Ourain costă întotdeauna mult, dar cele vintage chiar că sunt… priceless. Ca să (încercăm să) înțelegem ce este cu aceste motive de pe covoarele vechi și unicat, să privim două exemplare autentice, scoase la vânzare de un magazin din Olanda, și de unul din Germania. Prețul primului covor? 3800 de euro…

vintage-moroccan-beni-ourain-rug
Sursa foto: www.designaddict.com

În timp ce în cazul primului covor comerciantul nu ne explică simbolurile de pe acesta, în ceea ce privește piesa de mai jos (care se vinde în Germania cu 2100 de euro) site-ul oferă următoarea prezentare: “This is a very unusual vintage Beni Ourain Berber rug from North Africa. It is decorated with tribal and religious symbols such as trees of life and a David Star in the lower middle field. This is rather unusual since the Berber people are Muslim. Morocco has a long tradition of Jewish people living in larger cities working mostly as business men. So it is most likely a Berber woman visiting the city saw the David star and then decided to use it in her rug.” (http://www.1stdibs.com)

ORG_bn_l
Sursa foto: www.1stdibs.com

Pe mine una poveștile acestea mă fascinează teribil. Atunci când m-am apucat să scriu acest articol am avut în minte ceva ce am citit destul de demult și nu am uitat nici de atunci. Din păcate acum nu am mai dat de acel text, dar încerc să redau aici esența: autoarea spunea acolo că femeia care se apucă de un covor nu are neapărat în minte modelul acestuia; modelul ia naștere (și) pe parcurs, pe măsură ce înaintează în țesut și femeii i se întâmplă unele lucruri. Rezultă un covor cu un model neregulat, dar care spune o poveste… Din câte îmi amintesc, se vorbea despre faptul că acea femeie a rămas însărcinată, sarcina și copilul din pântec s-au regăsit pe modelul din covor și așa mai departe… O poveste frumoasă, pe care nu am mai găsit-o și pe care din păcate nu v-o pot reda atât de bine…

Căutând acum acel text am dat însă peste aceste rânduri scrise de Ioana Corduneanu de la blogul Semne Cusute (redau parțial): “Până de curând, covoarele, iile, fotele și bijuteriile nu au fost înșelese ca artă și femeile ce le-au creat nu au fost respectate ca autor. Acum 100 de ani, Paul Klee a remarcat și el covoarele berbere și primitivismul lor – în sens de autentic. Femeile berbere nu au apucat să se “emancipeze”; au trăit în tradiție, izolate, departe de influența altor culturi și s-au exprimat dureros de sincer prin semnele țesute. Se pare că cele mai fericite clipe erau lunile de sarcină, când simțeau copilul crescând și fiind doar al lor. La naștere, sufereau o pierdere și cântau un bocet pentru copilul ce era de-acum dator cu moartea pentru viața pe care o începea. (Este cunoscută și inevitabila tristețe postpartum.) În cultura berberilor, spirala dublă era de fapt cordonul ombilical, legătura dintre mamă și copil. Acest semn nu apare pe covoarele berbere (din motive tehnice, nu se pot reda curbe) însă este nelipsit în bijuteriile de argint. În dialectele lor, cuvântul pe care îl folosesc pentru spirală este același ca pentru ombilic. Spirala dublă este un simbol exclusiv feminin. (…) ”  (Ioana Corduneanu, http://www.semne-cusute.blogspot.com)

Mai frumos de atât nu aș fi putut să explic, oricât m-aș fi străduit. În asta constă de fapt frumusețea și valoarea covoarelor acestea berbere! 

SAMSUNG DIGITAL CAMERA
Sursa foto: www.rugsofmorocco.files.wordpress.com

Cine își permite ar trebui să își cumpere un covor Beni Ourain original, vintage – și să păstreze cu mare grijă și atenție covorul și povestea pe care acesta o spune, prețuindu-le. Cine apreciază “doar” designul plăcut al acestui covor, își poate achiziționa unul nou realizat – este un item valoros, oricum!

Niciodată însă un fake; căci din păcate, așa cum se întâmplă întotdeauna, și covoarele acestea se falsifică foarte mult. Dacă vă uitați însă cu atenție și o faceți nu doar cu ochii mari, ci și cu sufletul, veți recunoaște cu siguranță un covor Beni Ourain autentic!

Împodobirea bradului. Tu ce stil preferi?

Împodobirea bradului. Tu ce stil preferi?

Zilele acestea rețelele de socializare s-au umplut de brazii de Crăciun ai prietenilor și cunoștințelor fiecăruia. Eu nu fac parte dintre cei care sunt deranjați de faptul că alții își postează brazii, mâncarea sau cadourile de Crăciun, ba în ceea ce privește decorațiunile de sezon chiar îmi face plăcere să văd felul în care oamenii și-au împodobit casele. Mare bucurie a însemnat și vizualizarea zecilor de fotografii cu copiii care descopereau cadourile de sub pom. Am zâmbit cu drag la vederea fiecărei poze drăgălașe!

Trebuie să spun însă că multe dintre imaginile cu pomii m-au dezamăgit. De aceea m-am gândit ca astăzi să tratez subiectul decorării brazilor de Crăciun.

DSC_0021

Natural sau artificial? 

Dacă natural, în ghiveci sau nu? Decideți voi! Informați-vă și luați o decizie pe care să vi-o asumați. Eu nu voi face aici pledoarie nici pentru una, nici pentru alta, pentru că subiectul este mult prea controversat; nici măcar nu mi-am format încă o părere clară. Nu știu ce este mai nociv pentru mediu, cu adevărat. O sugestie aș face: dacă decideți să mergeți pe varianta brad artificial, cumpărați-vă unul mai de calitate, care să arate cât mai bine și pe care să îl folosiți cât mai mulți ani. Un lucru este sigur: este varianta mai comodă, cel puțin din punctul de vedere al curățeniei de după Crăciun, când nu este plină toată casa de ace. Puteți alege și un brad alb – mie nu prea îmi sunt pe plac, dar am văzut brazi albi împodobiți frumos, care arătau foarte bine! De exemplu, bradul acesta al unui blogger din Ungaria, care iubește mult și rozul, și auriul.

DSC0712
Sursa: www.juditu.hu

Mare sau mic?

Contează mărimea casei/camerei în care va fi amplasat. Nu sugrumați camera cu un brad imens, dacă nu aveți cu adevărat loc pentru el. Păstrați proporțiile. Cumpărați un brad mare pentru o încăpere mică numai dacă aveți copii care își doresc neapărat un brad imens și vreți să le faceți loc pe plac. Sau… poate copilul din sufletul dvs. își dorește asta! Uneori este OK să faci o nebunie!

www.houseandhome.com
Sursa: www.houseandhome.com

Aerisit sau încărcat?

O chestiune de gust, dar orice ați alege, faceți-o cu stil! Personal prefer un brad mai puțin încărcat, însă dacă mă gândesc la stilul american de a împodobi bradul, nu îmi displace nici acela – gândiți-vă doar la ceea ce vedeți în marile magazine, la brazii aceia mari și cu extrem de multe globuri. Au fost împodobite de specialiști care știu exact ce fac. De altfel, vă puteți inspira întotdeauna din munca lor. Deschideți marele internet și căutați idei! Până la urmă, un brad trebuie să fie încărcat – de aceea și zicem despre ceva foarte încărcat că este “ca un brad de Crăciun”.

stock-photo-giant-christmas-tree-in-shopping-mall-7846123
Sursa: www.decoist.com

Cu instalație de lumini sau cu lumânări?

Am o vecină care mai cumpără și acum lumânări speciale pentru bradul de Crăciun. Până să văd asta la ea nici măcar nu bănuiam că acele lumânări mai există și că se mai găsesc în comerț! Prinde pe crengi clamele vechi, moștenire de familie și este foarte mândră că păstrează tradiția. Mie mi se pare de asemenea foarte frumos, dar și periculos. Optez mai bine pentru o instalație de lumini, iar lumânări pun prin cameră. Există însă și cale de mijloc: lumini sub formă de lumânări, astfel este împăcată și capra (tradiția), și varza (safety first). Luminițele colorate nu prea le plac, dar puse în contextul potrivit arată și acelea foarte bine.

5196894990_ece309ac67_b
Sursa: www.trevek.com

Ce fel de ornamente de brad??? Că sunt atâtea feluri!

Răspunsul corect: ornamentele care vă sunt vouă pe plac. DAR puneți-le frumos în context, căutați inspirație pe internet, luați-vă timp, nu vă grăbiți, bucurați-vă de timpul dedicat împodobirii și realizați ceva frumos, cu gust! Investiți în ornamente mai de calitate (nu vreau să zic scumpe, ci unele care să arate bine) sau improvizați! Dacă din punct de vedere financiar nu este o problemă, cumpărați cât mai des unele noi, iar cele vechi donați-le celor mai puțin norocoși. Dacă vă pasionează, căutați prin târgurile de vechituri globuri vechi, vintage, și folosiți-le pe acelea. Sau poate că sunteți norocoși și mai aveți vechile globuri ale familiei? Bradul nici măcar nu trebuie să fie în fiecare an la fel. Dacă aveți mai multe ornamente, într-un an folosiți-le pe unele, în anul următor pe celelalte, mai combinați cu altceva pentru a obține un look nou. Mie anul acesta mi-a atras atenția în mod deosebit pomul de Crăciun al bloggerului timișorean Laura Charaba de la Living in a shoe, care a folosit melană pe post de zăpadă. Foarte fain!

DSC_9402a
Sursa: www.livinginashoe.com

***

Pentru a realiza un pom de Crăciun frumos trebuie să combinați corect culorile și să alegeți un stil anume. Câteva exemple:

– o singură culoare: alb, de exemplu, și atunci toate ornamentele să fie albe (chiar dacă au forme diferite),

8a1e6e4bf869aa0ce4700de1a97b9717
Sursa: Pinterest

– două sau trei culori care să se potrivească (ex. roșu și auriu, alb și albastru), sau faceți ceva mai nebunesc, o combinație de culori mai neașteptată (verde cu mov, de exemplu),

– folosiți toate culorile universului – în mod intenționat,

262d63deda0c5841099f061635627103
Sursa: Pinterest

– culori clasice de Crăciun: adăugați ornamente albe și roșii bradului verde,

– strălucitor: folosiți auriu și/sau argintiu, sau ornamente argintii, albe și albastre pentru un efect de iarnă, zăpadă, rece, frig,

Sursa: www.stonegableblog.com
Sursa: www.stonegableblog.com

– nu vă gândiți doar la globuri, fiți mai creativ, de ex. alegeți ceva mai tradițional-natural, cum ar fi să agățați prăjiturele în brad,

Sursa: www.szon.hu
Sursa: www.szon.hu

– iar posibilitățile sunt infinite: fundițe, bile de lână, ornamente din lemn, melană, conuri de brad, fulgi de nea, flori sau inimioare realizate din diverse materiale (ex. hârtie, paie, fetru), ornamente cusute, croșetate, tricotate și așa mai departe…

Atenție și la alegerea betelei și decorațiunii pe care o plasați în vârful bradului!

Îndrăzniți și fiți creativi! :*