Ce cumpărăm cadou de crăciun?

Ce cumpărăm cadou de crăciun?

Se apropie cu pași repezi…! Propun să trecem peste faza cu “crăciunul nu este despre a oferi cadouri” și să vedem ce putem dărui totuși în această perioadă a anului – mai exact, ce putem oferi așa, mai deosebit. Am câteva idei foarte, foarte tari.

Mai este timp să faceți comandă, probabil că se poate livra cadoul cam de pe o zi pe alta, oricum, mai sunt totuși câteva zile până la Crăciun. (Iar dacă nu mai aveți timp, țineți minte ideile pentru la anul, pentru alte ocazii.)

1. KIT DE CUSUT IE – de la Perpetual Icons

O nebunie pagina aceasta! Una dintre cele mai tari idei din câte am văzut recent. Dacă știi pe cineva care ar putea avea suficient curaj și suficientă îndemânare cât să se apuce să își coase singură o ie, acesta este locul! Se livrează într-o cutie tot ceea ce este necesar pentru a face asta: pânză, ață… dar mai ales, instrucțiuni clare și planșe cu modelul care trebuie cusut. Este wow, nu-i așa?

http://www.perpetualicons.com/ia-ro/

Unknown

2.TRICOU PENTRU EL – de la Perpetual Icons

Pentru el, un tricou din colecția Manifest, tot de la Perpetual Icons. Modelul meu preferat este acesta, cu QR code :)) Există și tricouri pentru femei, desigur. Aruncați o privire pe site, ceva vă va cucer cu siguranță!

http://www.perpetualicons.com/barbati/

Unknown23. O FOTOGRAFIE ÎNRĂMATĂ – banii merg la victimele de la Colectiv

Niște fotografi cu suflet au dăruit fotografii de-ale lor, alți oameni cu suflet le înrămează și le vând oricui dorește nu doar să ofere un cadou cu adevărat frumos, ci să și ajute. Asta pentru că fondurile se duc la familiile victimelor de la Colectiv: plătiți 130 de lei, din care doar 30 de lei se duc pe costurile de producție; 100 de lei se dăruiesc mai departe. Livrarea este gratuită prin intermediul Cargus.

12299304_440777096127726_9126546837031309249_n 12376268_444015219137247_9007875457077984276_n

https://www.facebook.com/expo.caritabila.colectiv.ic/?fref=ts

Comenzi: https://www.facebook.com/CataBurlacu

4. ALBUME IEȘITE ANUL ACESTA – Vali “SirBlues” Răcilă, Zoltan Octavian Butuc, Diana Rășină, Sonatic

Cumpără cd-urile acestea și sprijină artiștii care prin talentul lor ne bucură sufletele și mințile. O mulțime de artiști apropiați nouă au scos anul acesta albume – vi le recomandăm pe toate cu drag. Pentru comenzi luați legătura direct cu artiștii.

Vali “SirBlues” Răcilă: Stay STYX-ed to the blues!

Informații: https://www.facebook.com/valsirblues.racila?fref=ts

11885160_533501250134824_7333255823239344222_n

(foto: Kabaitan)

Vechi povestiri minerești după textele lui Ion D. Sîrbu, în lectura lui Zoltan Octavian Butuc

Informații: https://www.facebook.com/zoltan.butuc?fref=ts

11391315_653763178088140_5029330335558389282_n

(foto: Folkușor)

Diana Rășină: Romanian Tales

Informații: www.dianarasina.com, https://www.facebook.com/dianarasina/?fref=ts

11863273_526904857461130_7913764308978080294_n

(foto: Kabaitan)

Sonatic: Sunt

Informații: https://www.facebook.com/sonaticband

Album digital: https://www.facebook.com/sonaticband/app/204974879526524/

a1960603731_10(foto: Sonatic)

5. ZBOR CU UN APARAT ULTRAUȘOR – cu Gîlu

Pentru cei din Timișoara și din jud. Timiș. Oferă cadou o experiență inedită: un zbor de la aerodromul Gelu, cu un aparat de zbor ultraușor (ULM)! Succes garantat!

Informații: https://www.facebook.com/gilutm?fref=ts, https://www.facebook.com/BANAT-WINGS-267817110062041/

1426713_861508283861956_2183792917026444414_n

(foto: Gîlu)

6. ȘEDINȚĂ FOTO PROFESIONALĂ – de la Contur Media

Pentru cei din Timișoara și din Arad. Cumpără o ședință foto profesională și oferă voucher-u persoanei dragi pe care vrei să o cadorisești! Aceasta o va putea folosi pentru realizarea unei ședințe foto cu copilul, cu familia, la vreo petrecere etc.

Informații: https://www.facebook.com/ConturMedia/?fref=ts

1604573_195517057323280_1236694275_n

 

(foto: Contur Media)

7. PĂPUȘI ȘI JUCĂRII CONFECȚIONATE MANUAL – de la Ana Ponta

Cei din București pot trece pe la magazinul de la Muzeul Țăranului Român, produsele Anei Ponta le-am văzut și acolo. Vă vor cuceri pe loc, promit! Unde mai pui că miros a levănțică…

320419_372914849442096_1477055101_n 225537_155216347878615_2865621_n

Informații: https://www.facebook.com/Ana-Ponta-150053008394949/

Altă dată alții, acum ăștia! Vi-i recomand cu drag!

Dar ceea ce vă recomand mai cu seamă este să încercați să gândiți puțin altfel. Alegeți cadouri din SUFLET, nu băgați pur și simplu ceva în coș la un supermarket, sprijinind doar marii producători și marii retaileri. Mai sunt atâtea alte opțiuni!

Îmbrățișare,

T.

Atelierul de cercei și de… suporturi pentru cercei

Atelierul de cercei și de… suporturi pentru cercei

Pe 28 noiembrie a avut loc un nou atelier de creație ACK: Atelierul de cercei. Practic însă, la acest atelier am făcut nu doar cercei, ci am realizat împreună cu fetele și câte un suport.

cover photo

Strigarea am dat-o, ca întotdeauna, pe Facebook. Ne-am adunat într-o foarte răcoroasă seară de vineri. Am băut ceai de fructe – toate, dar absolut toate fetele au sosit “înghețate” la atelier, cu obrajii și nasul înroșite de temperaturile scăzute de afară. 🙂 Ne-am încălzit repede de la ceai și ne-am apucat să muncim și să povestim.

Nu cred să mai fi uitat ceva acasă la vreun atelier – nu-mi amintesc, cel puțin. La acest atelier am uitat însă acasă nu una, ci mai multe lucruri! Mă aflam deja la magazinul Baumax din Schwechat (de unde urma să mai cumpăr pioneze și plasă pentru… tencuit) atunci când mi-am adus aminte că am uitat acasă aparatul foto și de asemenea și ciocanele. M-am gândit puțin dacă să mă mai întorc din drum sau nu (10 km), sau să fac poze cu telefonul mobil și să cumpăr alte ciocane. Nu simțeam însă nevoia să cumpăr alte 10 astfel de unelte, când aveam în pivniță deja 10 bucăți de la un alt atelier (cel de rame din doze de bere) și nici pozele făcute cu mobilul parcă nu-mi surâdeau… Așa că am făcut cale întoarsă și am luat obiectele uitate. La atelier mi-am dat seama însă că mai uitasem muuuulte alte lucruri… Până la urmă ne-am descurcat cu ceea ce aveam și am reușit să ducem proiectele la bun sfârșit. 🙂

DSC_0033

Atunci când una dintre fete s-a apucat să vopsească rama suportului de cercei am avut un mic șoc: vopseaua acrilică nu se prindea de ramă. Mai aveam la mine și vopsea-cretă preparată acasă, aceasta făcea priză pe materialul ramei. Însă deoarece am adus cu mine și cele necesare pentru a decora rama cu tehnica șervețelului, majoritatea fetelor au ales să încerce decoupage-ul, mai ales că multe dintre ele nu au fost la Atelierul de decoupage și au fost foarte curioase să încerce această tehnică. Daniela a ales un șervețel cu model inspirat din opera lui Hundertwasser:

DSC_0041

Câteva dintre participante s-au îndrăgostit de șervețelul cu maci, Roxana de exemplu:

DSC_0011

Mariana nu s-a speriat prea tare de faptul că vopseaua acrilică nu a vrut să se prindă de ramă și a continuat să dea cu pensula. Am fost amândouă de acord cu faptul că arată interesant chiar și așa!

DSC_0009

Într-un final toată lumea a reușit să finalizeze rama cu o tehnică sau alta și ne-am apucat de “fabricarea” suportului: am montat niște fâșii de plasă pentru tencuit (da!) cu ajutorul pionezelor.

DSC_0025

DSC_0040

Daniela a ales să monteze peste ramă niște panglici dantelate (la înscriere se putea opta pentru două tipuri de suporturi):

DSC_0086

Și iată și suporturile finalizate!

DSC_0030

DSC_0071 DSC_0088DSC_0099

DSC_0108

DSC_0080

DSC_0117

Au fost realizate și cercei, așa cum puteți vedea și în fotografiile de mai sus. Imaginația participantelor m-a uimit încă o dată! Fetele au ales cu atenție din cutiile cu mărgele & alte materiale din care puteau fi meșteriți cercei și au muncit la realizarea podoabelor pentru urechi cu mult, mult curaj și îndrăzneală.

DSC_0061

DSC_0049

DSC_0065

DSC_0084

Încă un atelier reușit!

www.kabaitan.org

Atelier aniversar: atelierul de coronițe de toamnă

Atelier aniversar: atelierul de coronițe de toamnă

Pe 10 octombrie 2014 a avut loc un nou atelier de creație al Asociației Culturale Kabaitan. Atelierul acesta a fost unul aniversar: primul astfel de eveniment a avut loc cu un an în urmă. Ce repede a zburat timpul! Despre primul atelier – cel de coliere handmade – puteți afla mai multe aici și aici.

cover photo

 

În anul care a trecut de atunci au avut loc 8 ateliere.

8, și nu 12, pentru că în lunile decembrie 2013, respectiv, în iulie și august 2014, în perioada sărbătorilor/concediilor nu am organizat niciun atelier, la fel s-a făcut o pauză și în luna mai 2014, din motive personale. Cele 8 ateliere au însemnat tot atâtea ocazii de a petrece împreună un timp de calitate în cadrul propriei noastre comunități de români care trăiesc la Viena. Acesta este un scop foarte important la aceste workshopuri: dincolo de lucru manual vrem să ne cunoaștem, să ne cunoaștem mai bine, să legăm prietenii și colaborări. Ceea ce – din câte văd – se cam întâmplă, spre marea mea bucurie! Iată câte o fotografie de la fiecare ocazie:

2013-10-04 20.09.23 2013-11-08 19.19.48 DSC_0046 DSC_0031 DSC_0032 DSC_0037 DSC_0354 DSC_0060

Am făcut coliere textile (de două ori), am decorat abajururi, am învățat tehnica șervețelului, am ornat rame foto cu doze de bere, am împâslit lână, am cusut în punct de cruce și am vopsit în stil shabby chic!

***

Ei bine, de data aceasta am făcut niște coronițe de toamnă. Am dat strigarea pe Facebook – ca întotdeauna, respectiv, am trimit invitații și pe email. Ne-am adunat 8 persoane, dar la atelier nu au mai ajuns decât 7. Ne-am simțit bine, ca întotdeauna: lângă o cană de ceai și o prăjiturică am făcut lucru manual și ne-am destins.

DSC_0004

DSC_0003

Pentru acest atelier aproape că nu am putut lua materialele din pivniță… la un moment dat nu găseam cheia. :)) Coronițele le-am cumpărat însă doar în ziua atelierului, pentru că am avut mai multe semne de întrebare pe listă și nu știam câte vor fi necesare până la urmă. Punctul de plecare a fost acesta: o coroniță blank, de la Baumax (se găsesc diverse mărimi).

DSC_0009

Fiecare a pus pe coroniță ce a dorit: pentru a realiza aceste ornamente de sezon am folosit castane, alune, conuri, nuci, crenguțe, lână, fetru, panglici, mărgele de lemn, frunze textile și multe, multe altele! Le-am aplicat peste coronițe cu ajutorul unor clame speciale, sârmă, sfoară și pistol cu silicon. Au muncit serios fetele!

DSC_0012

DSC_0013 DSC_0015

Materialele acestea le-am adunat în timp: în casă și în pivniță depozitez foarte multă materie primă pentru proiectele handmade. Cu ocazia unor plimbări prin parc am adunat conuri, castane și alune, batoanele de scorțișoară și discurile de lemn le-am cumpărat anul trecut pentru proiectele de Crăciun, mărgelele sunt din stocul pentru bijuterii etc. etc. Orice mi se pare că poate fi folosit la un moment dat la meșterit, pun deoparte: de ex., pe una dintre coronițe și-a găsit locul și un fluture din piele întoarsă. Acesta a fost “salvat” de pe niște pantofi: înainte să arunc pantofii, am dat jos fluturii și i-am pus la păstrare… pentru că who knows? Și uite, acum s-au dovedit a fi utile. 🙂

DSC_0016DSC_0017

 

Au fost și fețe noi la atelier, lucru care mă face întotdeuana bucuroasă. Este un semn bun și faptul că oamenii tot revin, dar și faptul că activitățile Kabaitan reușesc mereu să atragă și persoane noi! În fotografia aceasta: în stânga – Cătălina, o participantă fidelă (stânga), în dreapta – Bettina, unguroaică de-a mea, la primul ei atelier Kabaitan.

DSC_0033DSC_0029DSC_0034 DSC_0041

Bineînțeles că fiecare coroniță a ieșit diferită. Mai mult sau mai puțin încărcată, mai colorată sau mai naturală, simetrică sau asimetrică, ornată și cu panglici sau fără panglici etc. Creativitatea fiecărei participante a ieșit la suprafață una-două! Odată ce a fost finalizată prima coroniță ne-am apucat să facem poze. Mariana a fost la înălțime, ca-ntotdeauna. De altfel, ea are un blog foarte drăguț, pe care vi-l recomand. Singura “problemă” este că scrie cam rar 🙂 Blogul îl găsiți aici.

DSC_0061

 

 

Ioana a fost foarte rapidă: a fost prima care a terminat coronița! Atât ea, cât și Mariana sunt participante fidele ale atelierelor Kabaitan.

DSC_0082

 

Andreei i-au plăcut mult conurile și frunzele reale (am avut și unele textile):

DSC_0078

 

 

Laura este din Timișoara, ca și noi, și a venit pentru prima oară la un atelier Kabaitan. Noi îl cunoașteam până acum numai pe tatăl ei, Bogdan Puriș. Ei i-au plăcut mult florile din fetru:

DSC_0071

 

Cătălina și-a pus coronița pe cap și a spus că este Zâna Toamnei :))

DSC_0092

 

Bettinei i-au plăcut mult frunzele din fetru:

DSC_0112

 

Daniela ajunge rar la atelierele Kabaitan, deși ar vrea să participe mereu – așa zice. De data aceasta a reușit să vină:

DSC_0087

 

Toate coronițele au fost frumoase și au oglindit gustul persoanei. A fost atelierul cel mai scurt: pe la ora 21 am și terminat cu treaba! La alte ateliere s-a lucrat până pe la ora 22, uneori chiar până la 23! Acum sarcina a fost mult mai ușoară și treaba a mers repede 🙂 Am făcut poze de grup, iar mai apoi fetele au pornit la drum cu coronițele în mână: toată lumea a putut să le admire “opera” în metrouri :))

DSC_0105DSC_0106DSC_0108

DSC_0100

 

Le-am cerut să își facă niște selfie-uri în metrou… să vedem, aștept să mi le trimită, dacă au făcut 🙂

Totodată am convenit că următorul atelier – cel din noiembrie – să fie unul de… suporturi pentru cercei. Toate fetele au o mulțime de cercei, normal, așa că va fi un obiect mai mult decât util în casa fiecăreia.

***

Urmărește activitatea noastră:

site Kabaitan: aici

pagina de Facebook: aici

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea a II-a

*PARTEA I a poveștii poate fi citită aici.*

Așadar, pe 19 septembrie la Viena a avut loc Josefstädter Straßenfest, iar în cadrul acestei sărbători a avut loc și ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«: o masă la care au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au mâncat sarmale românești sponsorizate de Societatea Austro-Română și realizate de Asociația Culturală Kabaitan.

În partea I v-am povestit câte ceva despre cum au fost gătite aceste sarmale. Am rămas la momentul în care acestea au coborât de la etajul III al clădirii în care locuim și au plecat cu mașina spre locul în care urmau să fie devorate: pe Josefstädter Straße, în față la Josefstädter Theater. 🙂

DSC_0032 DSC_0033

Am scris că din partea a doua veți afla: cum am păstrat sarmalele calde, cu ce pâine au fost servite sarmalele, ce vin și ce bere s-a băut la masă, de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului și… cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment.

Cum am păstrat sarmalele calde? Ei bine, organizatorii ne-au pregătit niște suporturi de inox care păstrează mâncarea caldă cu ajutorul unor lumânări amplasate sub ele… dar… cred cu siguranță nu au știut ce înseamnă “sarmale” și mai ales ce înseamnă… 200 de sarmale! Suporturile erau… minuscule, așa că nici nu ne-am mai chinuit să mutăm sarmalele în acele tăvi… oricum săracele sarmale atât au tot fost mutate – din mâna cumnatei mele – pe masă, de pe masă – în pungi și în congelator, din congelator – în oalele în care au fiert, din oale – în cutiile de plastic etc. – de mă bucuram că mai sunt întregi! :)) Așa că am sperat că își vor păstra… temperatura și le-am așezat pur și simplu lângă restul cutiilor (cu băuturile și cu vesela), dar le-am venit totuși în ajutor cu o pătură călduroasă:

DSC_0064

Arată funny, dar a funcționat! Sarmalele au mai fost fierbinți o bună vreme, și au mai fost calde până spre finalul după-amiezii. Între timp am mai dat meselor o notă… românească. Am așezat sub vazele cu flori niște ștergare vechi. Nu știu dacă le-a observat cineva, eu am considerat însă că este important ca ele să fie acolo.

DSC_0036 DSC_0037

Între timp organizatorii au pregătit și vinul: acesta a fost asigurat printr-o sponsorizare de la Crama Liliac (Batoș/Lechința, jud. Mureș), respectiv, pe masă a mai fost și bere Null Komma Josef de la Ottakringer, respectiv, pâinea a livrat-o Brutăria Joseph.

DSC_0069DSC_0051

DSC_0070

Oamenii au început să sosească. Unii au stat mai mult, alții au stat mai puțin. Au gustat sarmalele, apoi au stat de vorbă cu gazda – artistul vienez Josef Trattner. Unora – celor mai curioși – le-am spus rețeta, le-am povestit despre Timișoara…

Atmosfera a fost una de… sărbătoare de stradă: lumea era veselă, relaxată.

DSC_0073 DSC_0074 DSC_0075 DSC_0108

Și vremea a fost bună, era foarte plăcut să stai afară, a fost o zi călduroasă de toamnă. Sarmalele au avut, desigur, succes! Din păcate nu am făcut nicio poză cu toată grămada de sarmale: doar cu oalele, pe rând, iar la eveniment, doar cu una dintre cutii, respectiv, cu sarmalele gata așezate pe farfurii… Am doar o fotografie cu sarmalele din cutia mai mică, și nici cutia aceasta nu mai era plină atunci când am făcut poza. Data viitoare…

DSC_0091

La eveniment a fost prezentă și doamna primar al cartierului Josefstädt, respectiv, și fostul primar. Acestuia din urmă sarmalele i-au plăcut foarte mult – spre marea noastră bucurie! I-am reumplut farfuria de trei ori 🙂 Având în vedere că unei persoane i s-au pus pe farfurie două sau trei sarmale… aproximativ 80 de oameni au avut ocazia să guste acest fel românesc de mâncare în cadrul sărbătorii cartierului Josefstädt din Viena.

DSC_0128DSC_0116

DSC_0124 DSC_0111

DSC_0131

Ne-au vizitat și câțiva dintre românii de la Viena: vorbesc despre cei care participă în mod frecvent la evenimentele Asociației Culturale KabaitanDe exemplu, Andreea, Cătălina, Adrian… cu acesta din urmă nu am făcut o poză, din păcate.

DSC_0130 DSC_0137

O grămadă de energie pozitivă – asta a fost cu ceea ce am plecat acasă la finalul acestei după-amieze în care am stat numai în picioare și am pus aproape încontinuu sarmale pe farfurii: când s-au terminat cele de porțelan, am continuat cu unele din hârtie. 🙂 A fost o bucurie să văd cum lumea mănâncă cu poftă și a fost o bucurie să aud că sunt așa de bune, că se topesc în gură 🙂 Secretul: o varză bună, o condimentare potrivită a cărnii și… un pic de suflet!

Ultimele 5 sarmale…

 DSC_0154

Oare ne vom vedem și la anul la Josefstädter Straßenfest?

DSC_0152

www.kabaitan.org

www.austrom.at

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I

200 de sarmale pentru Josefstädter Straßenfest – partea I

Ce m-o fi apucat să spun “da” atunci când am fost întrebată dacă pot face 200 (!) de sarmale, nu știu! 🙂 Mai ales că nu mai făcusem sarmale niciodată în viață… Bine, recunosc că știam că pot conta pe ajutorul cumnatei mele, Diana Laslavic, care este o maestră a sarmalelor. De asta am îndrăznit! Totuși nu am realizat ce muncă titanică este să faci 200 de sarmale… până la urmă însă, a fost chiar distractiv!

DSC_0098

Să începem însă cu începutul. Pe 19 septembrie la Viena a avut loc  Josefstädter Straßenfest – sărbătoarea cartierului Iosefin, organizată de Primăria Cartierului Josefstädt din Viena. Întrucât și Timișoara are un cartier Iosefin am fost invitați să participăm și noi la eveniment, alături de Societatea Austro-Română din Viena (www.austrom.at).

DSC_0142 DSC_0118

În cadrul sărbătorii a avut loc ceea ce s-a numit »Die Große Josephinische Tafel«. La această masă au fost invitate persoanele care purtau numele de Josef, Joseffa, Josephine etc. Aceștia (dar nu numai ei – și alți trecători curioși, austrieci sau străini) au servit sarmale românești și au băut vinuri românești! Ocazie cu care le-am povestit tutoror că și la Timișoara există un cartier Iosefin și că acesta este motivul pentru care îi cinstim cu o mâncare tradițională românească! Aceste 200 de sarmale au fost sponsorizate de Societatea Austro-Română și au fost realizate de Asociația Culturală Kabaitan. Gazda acestei mese a fost artistul Josef Trattner. O scurtă vizită pe site-ul său vă va lămuri care este legătura sa cu România 🙂 O fotografie cu echipa: Timea Laslavic (Kabaitan), Lukas Vosicky (Austrom) și Josef Trattner, înainte de eveniment:

DSC_0047

Și o fotografie cu masa pregătită:

Cum au ajuns însă sarmalele la eveniment? Cum au fost realizate ele? În cât timp? Pentru că am spus mereu că pe acest blog vreau să vă dezvălui mai ales secrete din culise, asta voi face și acum.

Toate ingredientele pentru sarmale au fost cumpărate din România. Varza, de exemplu – a cărei calitate este ESENȚIALĂ pentru reușita rețetei. (Rețeta exactă o voi trata într-o postare separată, la secțiunea dedicată rețetelor.) Pentru că – așa cum am spus – eu nu am mai făcut sarmale niciodată în viață, am apelat la cumnata mea, moldoveancă și prin urmare specialistă în sarmale 🙂 Împreună cu familia ea urma să ne viziteze la Viena cu aprox. 10 zile înainte de eveniment, așadar am pregătit sarmalele mai devreme, atunci când ea a fost aici, le-am pus la păstrare la congelator și le-am fiert în ziua evenimentului. Faceți cunoștință cu Diana, cu fratele meu și cu nepoțelul mea. A fost o zi cu soare, am fost în parc:

Două zile am lucrat la sarmale: în ziua aceasta cu parcul am pregătit toate cele necesare pentru amestec și am făcut umplutura, apoi am lăsat ca gusturile să se întrepătrundă în frigider o noapte întreagă. A doua zi am realizat sarmalele și le-am îndesat în congelator. A fost o adevărată aventură!

În primul rând pentru că am dat multă apă la șoareci până am curățat toată ceapa necesară 🙂 Aici, doar o parte din ceapă:

Apoi pentru că zile întregi a mirosit toată casa a varză acră, oricât am fi aerisit. :)) Aici, doar o parte din varză:

Apoi, carnea… carnea am preparat-o într-o oală mare de inox. (Oala este a mamei mele: cumnata mea a adus cu ea din România până și vasele în care știa ea că ies bine sarmalele: un vas de inox de la mama și vasul ei roman, din ceramică!) Oala de inox ne-a tras o sperietură zdravănă. :)) Cum așa? Este mai îngustă în partea !de jos și mai lată în partea de sus. Am început să împăturim carnea în foile de varză: eu le număram și le băgam în pungi, în congelator. La un moment dar aveam deja zeci de sarmale gata formate, și din oală abia dacă lipsea carne! Ne-am speriat. :)) Am zis: doamne, o să iasă 800 de sarmale, ce ne facem?!

Glumeam deja că facem mai încolo și un Sarmale Fest, respectiv, că vom pune la congelator și pentru Crăciun, și pentru Revelion… pentru Paște… Curând însă carnea a început să se consume tot mai rapid (oala se îngusta tot mai mult)… de ne-am speriat că nu ne vor ieși destule! Până la urmă, calculul inițial al cumnatei mele a fost corect: au ieșit 219 sarmale. 200 am băgat în congelator, 19 am fiert în aceeași seară, pentru noi – trebuiau gustate, nu? Congelatorul a fost umplut până la refuz, mai ales că a trebuit să îndesăm acolo și 2 pungi de varză acră mărunțită, necesară pentru a fi pusă pe fundul oalelor și deasupra sarmalelor, la fierbere.

Toate pozele din timpul realizării sarmalelor le-am salvat într-un folder denumit… “Sarmalomania” 🙂

***

A urmat apoi… OPERAȚIUNEA FIERBEREA SARMALELOR. Așa i-am spus :)) În dimineața zilei de 19 septembrie m-am trezit la ora 5 și jumătate. Sarmalele le-am scos din congelator cu o zi mai devreme. Până la ora 13.15 (ora la care veneau după mine) trebuia să fiu gata și nu puteam să risc ca sarmalele să nu fie crude la ora la care trebuia să pornim. Am vrut să fierb sarmalele încet, la foc mic, așa cum trebuie făcut ca ele să iasă cu adevărat gustoase. Și am reușit! Am fost gata la timp, iar sarmalele au fost DELICIOASE. Ți se topeau în gură! Am umplut pentru început vasul roman:

Apoi oala de inox a mamei. Cele două vase nu au fost de ajuns, așa că am pus la treabă și oala mea de ciorbe:

Am fiert sarmalele încet, încet, cu grijă, vreo 4 ore și jumătate, am tot completat cu apă, m-am tot uitat sub capace, și am ținut tare pumnii ca să îmi reușească! În casă s-a făcut un miros… de fapt, cred că toata casa scărilor mirosea a sarmale :)) Când au fost gata, am golit două dintre cutiile de plastic în care îmi țin materialele pentru accesoriile MeAndMine, le-am spălat și le-am umplut cu sarmale.

Și gata, am pornit la drum cu ele, pentru a le arăta austriecilor ce mănâncă românii cam la toate marile lor evenimente: Paște, Crăciun, Revelion, nunți, botezuri, parastase… Căci așa este, nu? Sarmalele nu pot lipsi de pe masa românului la niciuna dintre aceste ocazii. 🙂

Va urma și partea a II-a!

Din partea a doua veți afla:

– cum am păstrat sarmalele calde,

– cu ce pâine au fost servite sarmalele

– ce vin și ce bere s-a băut la masă

– de câte ori a cerut reumplerea farfuriei sale fost primar al Josefstadtului

– cine dintre românii de la Viena ne-a vizitat la eveniment 🙂

www.kabaitan.org

www.austrom.at

De data aceasta am vopsit. La Atelierul shabby chic

Ultimul atelier de creație de dinainte de vacanța de vară a avut loc în iunie (cel de semne cusute). Am considerat că vara nu este o perioadă tocmai potrivită pentru a organiza ateliere: lumea pleacă în concedii, la mare sau acasă, în România, iar weekendurile sunt dedicate oricum ieșirilor în aer liber. Astfel că în iulie și în august nu a avut loc niciun atelier. M-am bucurat atunci când 2-3 fete mi-au scris că le este deja dor de șezătoarele noastre…

Ei bine, în septembrie a sosit vremea să reluăm atelierele. Până în luna decembrie acestea vor avea loc din nou lunar, iar din 2015 încolo, om trăi și om vedea… Sunt deschisă: dacă va mai exista interes, continuăm, dacă nu, atunci nu – e OK!

Așa cum am mai spus, nu am niciun interes să țin aceste ateliere în engleză sau în germană (germana nici n-o vorbesc la așa un nivel), pentru a avea acces la un public mai larg. Nu vreau să fac bani din asta și nu vreau să vină lume buluc. Scopul meu a fost și este să socializăm noi între noi, româncele/românii din Viena, să petrecem timp împreună, să cunoaștem oameni noi, să ne împrietenim, să formăm o comunitate. Atelierele acestea sunt doar un apropo – dacă vreți – pentru asta. Feedbackul primit îmi confirmă faptul că da, funcționează treaba! Iar asta mă bucură foarte mult.

***

Atelierul shabby chic a avut loc pe data de 12 septembrie 2014. Cred că a trecut deja un an de când a început să mă intereseze și pe mine acest stil SHABBY CHIC. Ce este? Înseamnă, printre altele, piese de mobilier sau decorațiuni (ex. rame foto sau de oglindă) cu aspect antichizat, cu marginile/muchiile și colțurile uzate. Mai înseamnă alb, culori pastel, modele florale, dantelă, mileuri, porțelan fin… este așadar și foarte romantic. Aruncați un ochi pe pagina lui Rachel Ashwell… și veți înțelege. 🙂

Mie îmi place foarte mult. Nu mi-aș amenaja toată casa în acest stil, dar mi-ar place să introduc câteva elemente. Cel mai mult îmi place atunci când o piesă veche de mobilier se transformă cu ajutorul unei culori luminoase în ceva cu un aspect cu totul aparte! Mă gândesc mai ales la “salvarea” câtorva piese de suflet… ex. o măsuță de cafea a bunicii, noptierele vechi ale străbunicii… sau cine știe mai ce! Puțină vopsea poate face minuni. Unele piese de mobilier nu le-aș băga niciodată în casă, cu puțină vopsea însă… arată cu totul altfel. În proiectele mele de până acum am folosit vopsea cretă preparată acasă, de mine. Vopseaua aceasta a fost gândită special pentru acest gen de proiecte, originalul se numește Annie Sloan Chalk Paint – eu am aflat despre ea de pe niște bloguri din Ungaria. În postarea asta am scris despre câteva transformări spectaculoase realizate de Bianca Munzáth de la Bluer Design Hungary. Ea m-a ajutat cu foarte multe informații, este absolut pasionată și foarte profi în ceea ce face!

Așadar am spus… ce-ar fi să prezint acest stil și fetelor mele de la Viena? Zis și făcut… Am anunțat atelierul și am preparat acasă o găleată de 1 litru de vopsea-cretă, suficientă pentru a vopsi 13 metri pătrați! (Cele care sunt curioase care este adevăratul motiv pentru care am avut doar un singur borcănel (și ăla mic) din vopseaua originală, mă pot întreba pe privat.)

Așa arată carbonatul de calciu, necesar pentru prepararea vopselei acasă (și totodată foarte dificil de procurat…):

DSC_0009

DSC_0010

Se amestecă cu de două ori mai multă vopsea lavabilă pe bază de latex (cea cu care vopsim pereții):

DSC_0011

Vopseaua cretă homemade este gata:

DSC_0012

La atelier am colorat-o cu acrilice pentru acelea dintre fete care au dorit culori, și nu doar alb. Ei bine, după ce am testat-o și după ce am testat și cum funcționează ceara transparentă și cea închisă la culoare pe ea…

DSC_0015

…vopseaua gata preparată am turnat-o înapoi în găletușa cu Latexfarbe (de la Baumax), i-am pus capacul, am băgat găleata într-o pungă și… am vârât-o în poșetă!!! Doar acolo aveam siguranța că nu se va răsturna și nu se va scurge vopseaua. Ce-am fi făcut la atelier fără ea?! (Și asta pentru că am mers la atelier, ca de obicei, cu metroul, și am cărat materialele necesare cu un troler).

DSC_0018

Cu toate bagajele, am pornit la drum! Eu măcar arătam ca cineva care tocmai a sosit de undeva sau călătorește undva, dar să vedeți fetele! Așa au venit cu metroul, cu mobila sub braț. Super fete!

DSC_0037DSC_0035

DSC_0040 DSC_0050

Am făcut repede niște poze “before” și ne-am și apucat de treabă! Pentru că aveam mult de lucru, n-am vorbit prea mult la partea de introducere.

Am considerat că oricum sunt mult prea multe informații cele pe care doream să le transmit și aș fi încărcat acum lumea degeaba cu detalii de genul:

pregătirea suprafeței, tipuri de suprafețe, modalități de reparare a suprafețelor cu defecte (chit de cuțit, lemn lichid), modul de a scăpa de acarieni, tipuri de vopsea, rețeta vopselei homemade, locuri unde se găsesc vopselele, timpi de uscare, tipuri de ceară, alegerea pensulei, modalități de vopsire, alte tehnici (marmorare, lumânare), în ce situații se poate finisa mobila cu lac, ce facem dacă iese taninul din lemn și apar pet, cum alegem șmirglul corect dintre diferite tipuri etc…

Nu ar fi reținut fetele atâtea detalii. Cine dorește să mai lucreze cu această vopsea va căuta singur informații pe internet, în tihna casei, sau mă va întreba ulterior, nu? Eu citesc despre asta deja de un an, am lucrat deja cu vopseaua, și totuși mai am foarte multe de învățat. Am sărit și peste prezentări, spunând că vom face acest lucru ulterior, în timp ce vopsim, dar am uitat 🙂 Oricum, majoritatea ne cunoșteam deja dinainte.

Și a început munca! Foarte îndrăznețe, fetele au luat pensulele, le-au băgat în vopsea și s-au apucat de treabă!

DSC_0051

Am avut și un mic musafir 🙂

DSC_0062

DSC_0053 DSC_0054

DSC_0068 DSC_0069

Încet-încet lucrurile au început să prindă contur… și au venit timpii lungi de așteptare… căci vopseaua nu s-a uscat prea repede 🙂 Deseori fetele s-au mutat la fereastră, pentru a avea partea de o adiere de vânt:

DSC_0092 DSC_0105

Picioarele meselor s-au… “înroșit”:

DSC_0077 DSC_0098

 

Măsuțele de cafea au devenit colorate și vesele:

DSC_0100 DSC_0103

Lampa cea plictisitoare (așa cum a caracterizat-o chiar proprietara) s-a transformat în lampă shabby chic. Îmi aducea a cappuccino:

DSC_0123 DSC_0125

Și tot așa, tot așa… până am băut tot ceaiul și am mâncat mare parte din fursecuri (mai ales eu, recunosc!), respectiv, până a trecut bine de ora 22. 🙂 În sfârșit am putut face și fotografiile “after” (desigur, după ce am finisat lucrările cu ceară transparentă sau antichizantă):

1 2 3 4 5 6 7

Majoritatea fetelor au mai vopsit și câte un borcan sau o ramă sau o vază. Au pozat mândre cu tot ceea ce au făcut cu mânuțele lor:

DSC_0107 DSC_0108 DSC_0120 DSC_0130 DSC_0133

Andreea a vrut să transmită cu fotografia aceasta faptul că este extenuată :))

DSC_0139

Una peste alta a fost un workshop reușit, chiar dacă am fost puțin cam tristă din cauza faptului că fetele n-au prea vrut să dea cu șmirglu… sau dacă da, foarte puțin… iar tot farmecul acesta era/ar fi fost, doar așa obiectul lor se putea transforma în ceva shabby chic! La urma urmei însă, important este ca lor să le placă ceea ce au făcut cu mânuțele lor, și este mai puțin relevant faptul că rezultatul nu a fost în toate cazurile unul shabby chic. 🙂

Când vă simțiți mai pregătite să îmbrățișați acest stil de obiecte cu aspect foarte uzat, date crunt cu șmirlu și antichizate până la refuz cu ceară închisă la culoare, mai facem încă o workshop, de ce nu? Adevărul este că nici mie nu mi-a plăcut acest stil din prima! Auzisem de el deja de vreo 10 ani, dar abia acum un an “m-a prins” 🙂

În final vă las cu poza pe care Andreea a făcut-o în inimioara de la scaun 🙂 Super funny!

DSC_0073

www.meandmine.ro

www.kabaitan.org

Cum am învățat să coasem în punct de cruce

Atelierul de semne cusute a avut loc la propunerea Andrei Constantin, o membră activă a comunității de români din Viena. A fost ultimul atelier de creație înainte de vacanța de vară și a avut loc pe 27 iunie 2014. Am dorit să fie un eveniment care să se lege cumva de sărbătoarea pe care am avut-o cu câteva zile înainte: 24 iunie – Ziua Universală a Iei (fotografii aici și aici). Toată această lună de vară a fost așadar dedicată  bluzei tradiționale românești. Pe 24 iunie am purtat cu mândrie ia, pe 27 iunie am învățat să coasem în punct de curce, pe o bucată de etamină.

cover photo

Am denumit atelierul ATELIER DE SEMNE CUSUTE inspirată fiind de blogul și pagina Semne Cusute, respectiv grupul de Facebook Semne Cusute în Acțiune, inițiate și însuflețite continuu de Ioana Corduneanu, o persoană minunată pe care am descoperit-o căutând motive pe care să le coasem la acest atelier.

cuparencu - 12b - slatioara - suceava

Căutând pe Google am dat de acest blog, apoi de pagina de Facebook dedicată blogului, iar mai târziu, luând legătura prin email cu Ioana, pentru a-i cere permisiunea de a folosi motivele adunate de ea la atelier, am fost invitată să mă alătur și grupului de Facebook Semne Cusute în Acțiune, care este o mare șezătoare virtuală a româncelor de pretutindeni. Ioana Corduneanu a făcut o muncă titanică: a adunat multe multe motive și le-a pus la dispoziția oricui dorește să redescopere tradițiile românești. “Semnele cusute sunt un alfabet care vorbește despre noi: ce-am crezut, ce-am iubit; ce am fost și ce-am putea fi. Motivele si rostul lor s-au transmis din generație în generație cu SFINȚENIE. Eu le adun cu GRIJĂ și le desenez cu ATENȚIE, în speranta că voi le veți duce mai departe cu RESPECT. Ele aparțin poporului român, nimănui și tuturor.” – scrie aceasta în prezentarea blogului. Mă închin în fața ta, Ioana Corduneanu! Povestea blogului o puteți citi aici.

Ea m-a ajutat cu foarte multe informații necesare organizării atelierului, recomandându-mi chiar și ața potrivită. De altfel, dacă doriți să redescoperiți cusutul în punct de cruce (sau poate chiar să vă coaseți singure o ie!) modele găsiți pe blogul Ioanei Corduneanu, AICI, iar ața de care aveți nevoie este ața de bumbac de tip mouline, pe care o puteți comanda online de AICI sau cumpăra personal de la orice mercerie mai serioasă.

Doamnele membre ale grupului de Facebook al Ioanei Corduneanu sunt niște temerare adevărate și își cos singure ii – noi abia am făcut primii pași: ne-am adunat la Viena ca să învățăm sau să ne aducem aminte cum se coase în punct de cruce. Unele dintre fete au mai avut ocazia să facă asta la școală, altele au luat pentru prima oară contact cu acest lucru. Eu mi-am propus să le deschid apetitul pentru cusut, în speranța că vor mai continua cu această îndeletnicire și în viitor, acasă. Pe grupul Semne Cusute în Acțiune există acum chiar și un concurs de cusut ii. Detalii, aici.

Eu acum am cusut pentru prima oară în punct de cruce. Pentru atelier am realizat acest motiv, despre care am aflat de pe grup că se pare că este unul inspirațional: mai multe persoane de acolo au ales la fel ca mine atunci când au cusut pentru prima oară în punct de cruce. Și la atelier una dintre fete a ales tot asta 🙂

medalion eu

DSC_0303

Am lucrat câteva ore bune la această bucată mică de etamină – așa e prima oară, ai emoții, transpiri, nu vezi, greșești, desfaci… 🙂 A fost o experiență unică! Și tot asta au trăit, cred, și fetele la atelier. S-au apucat de cusut timide, dar au plecat bucuroase, chiar dacă nici una nu a terminat de cusut – m-am așteptat la acest lucru, așa că mă pregătisem oricum să le dau pentru acasă ac, ață + încă o bucată de etamină pentru un al doilea proiect. La atelierul acesta concentrarea a fost maaaare:

DSC_0366 DSC_0339

DSC_0311 DSC_0342

O surpriză pentru participante a fost că la acest atelier a fost prezentă și o echipă a TVR Internațional, care se afla la Viena pentru a realiza mai multe emisiuni despre comunitatea de români de aici, printre care și una despre ceea ce face în capitala austriacă Asociația Culturală Kabaitan. Roxana Amzăr-Gheorghe și Florin Ioniță au fost cu noi și la Ziua Universală a Iei, iar la atelier, în timp ce cameramanul filma, Roxana ni s-a alăturat și a cusut și ea în punct de cruce… ceva personalizat! 🙂

DSC_0360

DSC_0381

Timpul a zburtat foarte repede, s-a făcut seară târziu și am decis să ne oprim. A rămas ca fetele să termine lucrările acasă. Așa că ne-am pozat rapid cu ceea ce a realizat fiecare. A rămas ca fiecare să decidă apoi ce va deveni acea bucata de etamină decorată: un colier, un ornament pentru o pernă, un semn de carte… sau poate altceva 🙂

DSC_0393

DSC_0390DSC_0386

DSC_0399 DSC_0403
Apoi am pregătit și kiturile pentru acasă 🙂

DSC_0363 DSC_0388

Dincolo de lucru manual noi dorim ca la aceste ateliere să petrecem împreună un timp de calitate. Așa a fost și acum: am cusut, am povestit, am băut limonadă cu mentă și ghimbir (mulțumim, Andreea!) și astfel ne-am conectat un pic la vechile tradiții românești…

DSC_0377

To be continued! Vine toamna… și încep din nou atelierele de creație! 🙂

www.kabaitan.org

Și-am sărbătorit din noua IA! – partea a II-a

Și-am sărbătorit din noua IA! – partea a II-a

Am scris aici despre pregătirile pentru ediția de anul acesta a Zilei Universale a Iei la Viena. Povestea a ajuns la “și ne-am așezat pe iarbă”.

După cum vedeți, momentul în care m-am așezat eu chiar a fost imortalizat, haha! Înainte de a mă așeza însă, am salutat lumea, am spus câteva cuvinte despre asociația noastră și am prezentat-o pe Diana Rășină, care a interpretat a capella niște doine și cântece din mai multe regiuni ale țării, respectiv, a și rostit câteva cuvinte despre fiecare dintre ele.

Totodată a discutat cu cei prezenți despre semnificația Mioriței.

Și… a fost pentru prima oară când a cântat la cobză în fața unui public. A interpretat o melodie veche din Moldova secolului al XVIII-lea și o melodie lăutăreasca din sudul țării.

A urmat momentul în care am citit câteva informații despre Sărbătoarea Sânzienelor: cei prezenți au ascultat cu atenție informațiile despre Sânziene și Drăgaice, despre obiceiurile de Sânziene, despre ritualurile legate de această sărbătoare, despre noaptea cununilor, când cerurile se deschid, respectiv, despre flori.

A avut loc apoi o tombolă: premiul a fost un colier floare de mac, croșetat manual de Iudit Laslavic, respectiv, am mai tras la sorți și gemurile care au mai rămas de la picnic. Am avut parte de două ajutoare foarte drăguțe: ele au fost cele care au ales bilețelele din coș.

Apoi, așa cum ne-am dorit deja anul trecut și așa cum nu prea am putut face din cauza faptului că am fost nevoiți să ne ascundem de ploaie într-o… berărie (singurul local din zonă care avea un separeu suficient de mare pentru noi și care ne-a permis să cântăm în incintă – BierAmt de pe Parkring)… ANUL ACESTA AM FĂCUT MULTE POZE! Ne-am fotografiat în fel și chip, mândri de iile pe care le purtam, autentice sau nu – și am fost din nou surprinsă cât de multă lume are ii. Și sper că la anul toți participanții să poarte bluza tradițională românească!

 Am avut parte de soare. De o lumină foarte plăcută de după-amiază târzie. Dimineața și la prânz a fost înnorat, au și căzut câțiva stropi de ploaie… dar am avut noroc, cu câteva ore înainte de eveniment norii s-au risipit și a ieșit soarele. 🙂 În sfârșit am putut sărbători Sânzienele așa cum se cuvine, afară, în natură. Și profit de ocazie ca să spun că ne-am făcut deja planuri pentru anul care vine!

Da, dacă vom mai fi la Viena, dorim să organizăm și cea de-a treia ediție a Zilei Universale a Iei la Viena. La prima ediție am avut parte de o întrunire mai intimă, cu 30 de persoane, în care am avut ocazia să ne prezentăm cu toții, să spunem câteva cuvinte despre noi și despre iile pe care le-am purtat. La această a doua ediție nu am mai putut face acest lucru – am fost mult prea mulți. În schimb am reușit să sărbătorim în aer liber, așa cum ne-am fi dorit și la prima ediție. În 2013 a apărut un articol despre ziua iei în Wiener Zeitung. Anul acesta a venit la Viena o echipă de la TVR Internațional, pentru a realiza un reportaj.

Pentru anul viitor plănuim încă ceva în plus! O sărbătoare mare, care să aibă loc în seara de 23 pe 24 iunie, adică în noaptea în care cerurile se deschid. Desigur că nu vă putem dezvălui încă detaliile acestui eveniment (oricum abia am început să facem planuri) sperăm însă că veți fi alături de noi într-un număr și mai mare. În primul an am fost 30. Îl al doilea an am fost 60. Ne revedem în 2015: vom fi oare 120 de persoane îmbrăcate în ii? Ar fi minunat!

Cât despre inițiativa LA BLOUSE ROUMAINE de a sărbători această zi – încă o dată, jos pălăria! Este fabulos ceea ce se întâmplă: lumea redescoperă tradițiile, sărbătoarea aceasta urnește românii din întreaga lume, se cos din nou ii și le purtăm cu plăcere. În preajma zilei iei news feed-ul a fost plin de poze cu oameni îmbrăcați în ii. Este extraordinar!

Iar la final, vă las cu un video în care minunata Iulia Gorneanu spune DE CE este ia românească atât de deosebită.

www.kabaitan.org

 

Și-am sărbătorit din nou IA! – partea I

Și-am sărbătorit din nou IA! – partea I

Ne-am alăturat și anul acesta inițiativei paginii de Facebook LA BLOUSE ROUMAINE și am sărbătorit la Viena ZIUA UNIVERSALĂ A IEI, ediția a II-a. Am dat strigarea pe Facebook și începând din acel moment ne-am rugat să avem parte de SOARE, căci și anul trecut planul era să facem o șezătoare-picnic în Stadtpark, dar atunci vremea nu a ținut cu noi. De data aceasta am avut însă NOROC!❤

Pe blogul acesta dorim să povestim mai ales despre culisele evenimentelor Asociației Culturale Kabaitan. Asta vom face și acum: vă vom dezvălui câteva dintre aspectele organizării acestei sărbători și vă vom relata și CUM a fost la eveniment. Sunt foarte, foarte multe de spus!

DESPRE IA CEA NOUĂ

Așadar… am creat evenimentul pe Facebook. Cu vreo 2 luni înainte, ca lumea să aibă timp să își cumpere ii, dacă nu are. 🙂 Trebuie spus însă și faptul că eu am fost plăcut surprinsă deja la prima ediție a acestei zile: nu mă așteptam ca atât de multă lume să aibă acasă ii (autentice sau nu)! Eu am primit cadou o ie de la Cristina Dăscălașu (KristaDesign) pentru a o purta la această a doua ediție. Am folosit-o pentru materialele promo și am și îmbrăcat-o în ziua evenimentului, din păcate însă, încrețul de la gât s-a desfăcut atunci când mă aflam deja în parc – a fost pentru prima dată când purtam un brâu, și atâta l-am tot înfășurat și aranjat în jurul taliei, că se pare că am tras prea tare de materialul bluzei… Spre (să zicem) bucuria lui Alin, care a dorit neapărat ca eu să port și la cea de-a doua ediție ia primită cadou de la el. Așa s-a întâmplat, întrucât ia aceea se afla și ea la mine, în bagaj, pentru că urma să o agăț de o creangă, cu umeraș cu tot.

Totuși, ia de la Cristina Dăscălașu (și pe care am purtat-o deja de foarte multe ori, inclusiv la un atelier de creație) a apărut pe materialele promoționale ale evenimentului. Și ne întoarcem acum în timp, la momentul de dinaintea creării evenimentului pe Facebook. Într-una din zile, pe un câmp de rapiță de lângă Viena, avea loc un shooting foto absolut haios. Mi-am dorit o fotografie cu o ie în… zbor. Am încercat de toate: să aruncăm ia, să o tragem după noi cu bicicleta, legată cu niște ațe… :)) Am avut parte de ajutorul prețios al unui prieten, care a dorit să își păstreze anonimatul: el a fost cel care s-a chinuit cu bicicleta și cu ia :)) Iată câteva poze de tip making of:

Curând ne-am dat seama că NU are cum să ne reușească planul :)) Așa că am făcut următoarea fotografie și am scos apoi mâinile în Photoshop:

Ei, așa nebunii facem noi atunci când organizăm câte un eveniment :))

DESPRE VREME ȘI… VIZITA LA VIENA A LUI PUTIN

Așa cum am mai spus, la ediția precedentă a plouat. Am făcut atunci câteva poze în Stadtpark și am fugit să ne adăpostim de ploaie într-o… berărie. Era singurul loc în care am avut un separeu suficient de mare pentru noi toți și în care ni s-a permis să cântăm 🙂 Anul acesta am sperat să fie soare, ca să facem ceea ce am vrut să facem anul trecut: o șezătoare-picnic în parc, pe Liegewiese de lângă statuia lui Johann Strauss. Cu o săptămână înainte de eveniment, prognoza era bună. În ultimele trei zile s-a tot schimbat prognoza, iar în ziua evenimentului era cam proastă… și tot mai proastă cu fiecare oră. Scădea temperatura cu câte un grad și se înnora tot mai mult, ba a început să și plouă ușor. Ceea ce puteam vedea lesne și de la fereastră… Eram îngrijorată, dar speram la o minune.

Ceea ce s-a și întâmplat! În drum spre Stadtpark pe parbrizul mașinii au apărut din nou stropi de ploaie, dar odată cu sosirea noastră în parc norii au început să se cam risipească! Tot mai mult! Și a ieșit SOARELE!!! Așa de mult soare s-a făcut, că am căutat chiar UMBRA atunci când ne-am așezat pe iarbă. 🙂 Alături de soare pe cer mai erau și foarte multe… ELICOPTERE. Am văzut elicoptere tot drumul spre Stadtpark: la aeroport, deasupra autostrăzii, deasupra orașului… și multă, multă poliție peste tot. Curând am aflat că Ziua Universală a Iei la Viena, ediția a II-a a coincis cu vizita în capitala austriacă a președintelui rus Vladimir Putin… Așa că tot evenimentul nostru s-a desfășurat sub atenta supraveghere a elicopterelor care se învârteau încontinuu deasupra noastră, iar cântecele au fost însoțite de zgomotul acestora. Pe bulevardul de lângă parc, pe Parkring a avut loc chiar și un protest al comunității ucrainiene din Viena. La un moment dat am avut parte și de un curcubeu!

DESPRE TELEVIZIUNEA ROMÂNĂ

Cu câteva săptămâni înainte de eveniment am fost contactați de o echipă de la TVR Internațional, care și-a exprimat dorința a veni la Viena pentru a filma evenimentul nostru și pentru a realiza o emisiune despre noi. Am spus da… așa că alături de noi s-au aflat și realizatoarea Roxana Amzar-Gheorghe și cameramanul Florin Ioniță. Aceștia au sosit în Austria în dimineața evenimentului, cu avionul, și și-au dat întâlnire cu noi în Stadtpark, cu 3 ore înainte de eveniment. Spre marea noastră bucurie cei doi au ales să poarte și ei ii 🙂 Aici, echipa TVR, Alin, prietenul nostru Zeno și… bagajele pentru Ziua Iei.

Zâmbete, râsete, veselie. Nu m-am mai aflat de foarte mult timp în fața camerei de filmat… și nici în spatele ei 🙂

În timp ce Alin dădea interviu…

…eu făceam poze pentru a posta una pe Facebook 🙂

După interviu ne-a abordat o doamnă îmbrăcată în ie. Era ghid turistic și se afla la Viena cu un grup, știa de eveniment și ne-a recunoscut după… ii, desigur. 🙂 Ne-a rugat să facem o poză împreună – din păcate nu puteau participa la eveniment, pentru că aveau un program foarte încărcat de vizitare.

A fost un moment foarte frumos. În acea zi ne recunoșteam după ii, cine era în ie, era clar că pe noi ne caută, că vine la evenimentul nostru.

DESPRE DIANA RĂȘINĂ

Cântăreața Diana Rășină a fost alături de noi și la prima ediție a Zilei Universale a Iei la Viena și s-a implicat activ în organizare. Nu ne-a spus nu nici de această dată, și ca s-o spunem drept, nici nu ne putem imagina acest eveniment fără ea. Dacă vom mai fi la Viena la anul și vom reuși să organizăm din nou ceva, ne dorim să participe și la cea de-a treia ediție. O să fie ca o tradiție, deja! Diana o oferit și ea un interviu Televiziunii Române, iar noi am fost mândri de ea, pentru că o considerăm o adevărată ambasadoare a țării. Interviul a fost ca o mini-șezătoare: a cântat și a vorbit în timp ce noi eram așezați pe iarbă alături de ea.

Diana Rășină a studiat la Viena jazz, dar după ce a pus bazele unei tehnici vocale solide, a hotărât să se întoarcă la rădăcinile sale: cântul tradițional românesc. De-a lungul mai multor ani de studiu în care a călătorit prin țară și s-a preocupat de asemenea cu înregistrări folclorice de arhivă, ea și-a aprofundat cunoștințele de folclor și și-a însușit diferitele stiluri vocale ale regiunilor folclorice românești, păstrându-și totodată caracterul propriu al vocii sale. Cântul pur și arhaic românesc îi oferă o imensă libertate de expresie și îi permite să-și manifeste emoțiile într-un mod autentic și direct. Pagina de Facebook a Dianei Rășină este aceasta.

La final de interviu am făcut o poză cu echipa TVR.

DESPRE FOTOGRAFUL EVENIMENTULUI

Andrei Mezinoi (Seven Photography) a fost din prima clipă entuziasmat de eveniment și a venit cu inima deschisă pentru a ne face poze. S-a implicat foarte mult și ne-a pus la dispoziție fotografiile deja în noaptea de după eveniment, pentru că eram extrem de nerăbdători să le vedem. Aici îl putem vedea “în acțiune” alături de cameramanul Florin Ioniță de la TVR.

Aici îl servesc cu pâine cu gem, ca să aibă energie să facă poze :))

Și așa ajungem la următorul subiect…

DESPRE PÂINEA CU GEM 

Am servit lumea care sosea la eveniment cu pâine cu gem. Un participant ne-a întrebat unde este pălinca?! Și mare dreptate avea, este o idee foarte bună, data viitoare vom avea și pălincă! Gemul a fost de casă și a fost făcut de mama mea: din zmeură și din caise. A fost delicios și foarte apreciat de toată lumea! Nu am reușit/apucat să ung toată pâinea pe care am cumpărat-o, pentru că se întâmplau foarte multe lucruri, lumea sosea în grupuri mari, apoi ne-am grăbit să ne așezăm etc., așa că au mai rămas câteva borcane nedesfăcute – pe acestea le-am tras la sorți în cadrul tombolei. Iată cum pregăteam farfuriile:

Primul pe care l-am servit a fost chiar Alin 🙂 Cu cât drag mă uit la el! Bluza sa este tot de la Cristina Dăscălașu (KristaDesign), dar a fost cumpărată mai demult.

Pe măsură ce sosea lumea, eu alergam după oameni cu farfuria:) Alin la fel 🙂

Gemul arăta cu adevărat fabulos și avea un gust fenomenal – așa mi s-a spus. 🙂

DESPRE AȘEZATUL PE IARBĂ

În parcurile din Viena sunt foarte multe locuri cu iarbă pe care ai voie să te așezi. De aceea poți vedea peste tot oameni care stau la soare (nu vorbesc de plajă), citesc sau trag un pui de somn, joacă fotbal… acest lucru este permis în multe spații și este semnalizat ca atare. Așa un loc este și Liegewiese din apropierea statuii lui Johann Strauss, din Stadtpark. Acolo am ales să ne așezăm, pe o iarbă de un verde incredibil, sub un cer cu soare, scăldați într-o lumină frumoasă de după-amiază târzie. Cam prea mult soare și prea multă lumină, așa că la sugestia fotografului ne-am și la un moment dat mai la umbră: nici n-am apucat să ne așezăm bine că ne-am dat seama că ne bate soarele în ochi, în cap, că vom avea prea multe umbre în poze ș.a.m.d. În timpul aranjării spațiului au fost efectuate o serie de poze haioase :)) Iată câteva dintre ele:

Și iac-așa în sfârșit ne-am așezat pe iarbă și a început evenimentul 🙂 Despre acesta, în partea a II-a!

www.kabaitan.org

 

Ouă de polistiren – învelite în lână pufoasă :)

Cu o lună înainte de Paște am lansat invitația de a participa la un atelier mai… altfel. Am propus ca pe masa de sărbătoare de anul acesta fiecare participant să aibă și niște ouă… FLUFFY! Am realizat repede două exemple și am anunțat Atelierul de ouă împâslite, care a avut loc cu o săptămână înainte de sărbătorile pascale: pe data de 11 aprilie.

2

Am tot spus că pe acest blog vreau să scriu mai ales despre culisele evenimentelor Kabaitan. Ei bine, cel mai interesant “secret” de backstage în legătură cu organizarea acestui atelier a fost… modul în care m-am aprovizionat cu LÂNA necesară împâslirii ouălor de polistiren. A fost o adevărată aventură! Și asta deși am de muuultă vreme un furnizor de încredere, acum lâna aceea parcă nu a vrut nicicum să ajungă la mine :))

– am comandat-o cu O LUNĂ înainte de atelier, dar din cauza unor motive obiective, lâna a ajuns la mine destul de târziu; am comandat-o pe adresa de la Timișoara, însă din cauza unei neînțelegeri cu furnizorul, lâna mi-a fost trimisă foarte târziu, atunci când mă pregăteam deja să revin la Viena

– am solicitat atunci ca pachetul să-mi fie livrat prin curierat rapid, ca să ajungă a doua zi

– a doua zi eu plecam deja spre Viena; am solicitat curierului ca pachetul să fie lăsat la sediu, pentru a-l putea lua de acolo dimineața devreme, înainte de plecare

– când am ajuns la sediu și am vrut să plătesc coletul, am constatat că am pierdut banii; n-am avut ce mai face, mă așteptau cei cu care porneam spre Viena și am lăsat pachetul acolo; am sunat să fie dus acasă, pentru a mi-l aduce apoi cineva la Viena

– atunci când a sosit, pachetul conținea doar bile de lână împâslită, nu și lâna “brută” pe care o mai solicitasem :))

– mai mult decât atât, de la sediu și până la mine acasă a durat încă o săptămână, din cauza că cei de la firma de curierat nu dădeau de mine (avam telefonul stricat), și nu am vrut să livreze coletul fără a vorbi cu mine înainte – deși eu i-am sunat zilnic și le-am indicat că este cineva acasă și poate prelua coletul

– nimeni, dar nimeni nu părea să aibă drum spre Viena, abia-abia am reușit să fac ca lâna să ajungă la mine – a sosit în chiar dimineața atelierului :))

– și ca să fie și mai interesant, am estimat greșit cantitatea necesară și am folosit muuuuult mai puțină lână – mi-ar fi ajuns berechet doar cantitatea pe care o aveam deja pe stoc :)))))

Ei, râd acum, dar atunci eram chiar foarte îngrijorată – și drept să spun, și cam nervoasă. :)) Iată lâna din poveste:DSC_0021

Aveam impresia că acum voi avea, în sfârșit, un bagai ușor: voi căra doar lână, ouă de polistiren și niște ace. Grele n-au fost bagajele, dar nici puține la număr, iară cum arătau la scoaterea lor din portbagaj:

bagaje

Pălăria este pentru tombolă :)) Am tras la sorți un colier realizat din lână, dar cu metoda împâslirii cu apă și săpun. Colierul a fost câștigat de Mariana 🙂

DSC_0067

În coș erau ouăle (pun întotdeauna un accent mare pe prezentarea materialelor în cadrul atelierelor):

cos cu oua

De aceea am luat cu mine și mâțișor: la intrare am realizat și un “copăcel” de ouă, așa cum fac germanii și maghiarii:

DSC_0022

Am așteptat apoi cu drag “musafirii”: cu toții erau curioși și puțin speriați să nu își bage în degete acele speciale de împâslit – mai ales că au înțepătura mult mai dureroasă ca cea a acului obișnuit. Iată și materia primă + uneltele: ouăle de polistiren, lâna și acele. 🙂

1

Cele care au avut de suferit până la urmă nu au fost degetele, ci… acele :)) Mă așteptam să se rupă câteva, ceea ce s-a și întâmplat foarte curând (ruptura este cauzată întotdeauna de mânuirea necorespunzătoare: prea agresivă/rapidă sau cu acul ușor îndoit, în loc de poziție perfect dreaptă).

DSC_0078

Distracția a fost mare și de data aceasta, lumea a realizat ouă foarte diverse ca și culoare și model, am fost încântată să văd – din nou! – câtă imaginație au participanții.

DSC_0037 DSC_0056 DSC_0083 DSC_0086 DSC_0087 DSC_0088

Cătălina a terminat ultima ouăle, a fost obosită și însetată, dar rezultatul a fost pe măsura efortului depus! 🙂

DSC_0227DSC_0230

La atelier au fost prezente și două fetițe. Au fost foarte cuminți! Au colorat și ne-au mai și urmărit în timp ce împâsleam ouăle 🙂

DSC_0050

Pentru că scopul acestor ateliere nu este doar acela de a învăța câte o tehnică, ci și aceea de a ne cunoaște și a ne împrieteni, la începutul fiecărui atelier are loc o mică sesiune de prezentări. Acestea au avut loc de obicei în forma: mă numesc X, vin din Y, sunt la Viena de Z ani… eventual câteva informații despre familie, ocupație, hobbyuri. Pentru că n-am vrut ca acest lucru să devină deja ceva plictisitor, începând cu atelierul trecut am introdus un element nou în cadrul prezentărilor: obiecte. La atelierul trecut oamenii au dat din mână în mână o ceșcuță de ceai și ne-au dezvăluit pe cine ar invita a doua zi la un ceai. 🙂 De data aceasta le-am pregătit o provocare și mai mare. Aveau de ales câte un obiect dintr-un bol: toate proveneau de la mine acasă și erau dintre cele mai diverse și nebunești.

provocarea

O mașinuță, o șopârlă de jucărie, un creion, chibrituri, forme de muffins, o mostră de parfum, un balon, niște cercei soutache, vitamina C, un plic de ceai, un fard de ochi, o scoică, pietricele… și așa mai departe. Fiecare a ales așadar un obiect și s-a prezentat cu ajutorul acelui obiect! Nici nu vă puteți imagina ce de idei au avut participanții, unii au fost foarte hotărâți atunci când au întins mâna după ceva, s-au regăsit în câte un obiect și au spus chiar foarte multe despre ei doar prin intermediul explicației: de ce am ales tocmai asta. Ideea: via un trainer pe care l-am cunoscut la un curs, o persoană pe care o admir: Ilona Mihăieș. “Am ales un creion pentru că soțul meu obișnuiește să ofere câte un creion cadou persoanelor cărora le face training, considerând creionul un simbol al creativității.” “Am luat din bol această clamă cu buburuză pentru că vorbește despre mine, eu și soțul meu ne alintăm astfel.” Sunt doar două exemple a cum participanții au spus despre sine informații mult mai profunde decât: sunt cutare. 🙂 Mai ales că mulți dintre participanți se cunosc deja, pentru că au fost la mai multe ateliere 🙂

Voi duce ideea mai departe și voi încerca să găsesc noi modalități inedite de a provoca participanții să se prezinte! Pregătiți-vă, așadar 🙂

DSC_0059

La atelierul acesta am avut două Monici și două Mariane 🙂 Una dintre Monici este cea din dreapta pozei de sus și este mămica fetiței cu bluza albă, Daria 🙂 Ele au fost prezente până acum la aproape toate atelierele!

DSC_0023

În timpul atelierului am făcut o mică demonstrație a metodei împâslirii cu apă și săpun, respectiv, am realizat o broșă de lână cu ajutorul acelor și a suportului special pentru împâslit (care arată ca o perie). În iarnă s-ar putea să facem un atelier cu această tematică.

DSC_0075

Broșa aceasta am realizat-o la atelier, cu metoda apă & săpun. Este disponibilă și poate fi cumpărată de aici.

breslo-2660739-product

Iată și clasica poză de grup. A fost încă un atelier de succes!

DSC_0123

www.kabaitan.org