Dacă în centru ar fi mai frumos, și Paștele ar fi mai fericit!

Dacă în centru ar fi mai frumos, și Paștele ar fi mai fericit!

Nu mai pot! Cu riscul de a-mi urca anumite persoane în cap, trebuie să aștern gândurile acestea pe monitorul calculatorului. Ceea ce ne este prezentat, an de an, de sărbători, de Crăciun, de Paște etc., în centrul Timișoarei, este de-a dreptul odios! Nu știu cine se ocupă de aceste decoruri de sezon, dar chiar sunt oripilante… 

Noi tot râdem, dar aceste decoruri tot reapar

Iar și iar! Și parcă, an de an, sunt tot mai groaznice. Arată extrem de ieftin (și nici măcar nu cred că au costat puțin) și fac dovada unei lipse crase de imaginație. Este părerea mea personală, dar din câte observ pe Facebook, și a altora. Înainte de a mă întreba cineva ÎN CE CALITATE vorbesc, menționez că o fac în calitate de cetățean al acestui oraș, un cetățean simplu, dar care are un minim de bun gust și care se simte de-a dreptul scârbit de ceea ce i se propune ca decor de sărbătoare. Mi se adresează și mie acest decor, nu? Ei bine, îmi displace profund. Și nu numai mie, asta este, deja, sigur!

Noroc că cei mici gustă kitchul – măcar ei să fie bucuroși de tabloul care ni se dezvăluie în plin centrul urbei. (Cine are cunoștințe minime de psihologie a copiilor, știe că aceștia sunt, în mod natural, atrași de kitch, cel puțin în fragedă copilărie; de aici preferința mare pentru Barbie, prințese, roz, sclipici, Spiderman, jucării de plastic puternic colorate etc.) Totuși, odată ce înaintează în vârstă, li se mai cizelează gusturile, iar acest lucru se întâmplă ca urmare a stimulilor vizuali primiți. Ce stimuli vizuali primesc aceștia, în orașul de pe Bega? Vai de noi… Ce bun gust să li se formeze?

OK, înțeleg și că nu se poate face ceva ieșit din comun…

…pentru că trebuie să satisfaci gusturile unui larg grup de oameni. Trebuie să te adresezi tuturor. Dar de ce, oare, trebuie asta să însemne să te cobori la un nivel fără un minim de bun gust? Aceste decoruri parcă se adresează numai unora… De ce nu tindem să apucăm măcar calea de mijloc, ca să mai formăm puțin gusturile? Vom fi, în curând, Capitală Culturală Europeană! Chiar numai atât putem?! Iepurași atât de urâți, ca cei de anul acesta?

Exercițiu de non-imaginație

Am făcut un exercițiu de non-imaginație. Căci nu îi pot spune imaginație. Să vii cu ceva cu adevărat creativ, asta este treaba unor specialiști, care ar putea face niște propuneri bazate pe studii în domeniu, pe o analiză a ceea ce se mai face prin locuri mai vestice, pe un studiu al ofertei de pe piață în materie de decoruri, nu știu, mă gândesc chiar și la posibilitatea punerii în scenă a unor povești sau legende legate de anumite sărbători… Ar exista mult potențial!

Totuși, există o Facultate de Arte în Timișoara, există în oraș atâția oameni de valoare în domeniul artelor vizuale… Există atâția amatori, fără nicio legătură cu acest domeniu – care au însă bun gust, pentru că și l-au cultivat!

Exercițiul meu de non-imaginație a însemnat o căutare de doar 15 minute pe pagina www.aliexpress.com, hulită de unii, iubită de alții. Am căutat decoruri de Paște, nu de dimensiuni mari, ci doar decoruri de Paște în general, pentru a vedea cu ce se poate veni chiar și în situația în care nu se dorește ceva ieșit din comun; sau ceva prea tradițional, cu materiale foarte naturale (dacă logica este aceea că așa ceva nu ar fi pe gustul maselor sau al copiilor).

Și m-am rezumat la Made in China, ca să nu fiu acuzată că doresc nu știu ce opere de artă pe care Timișoara nu și le permite! Cu siguranță dacă m-aș fi uitat ce se face la Budapesta sau la Viena, s-ar fi spus: dar noi nu avem acei bani, blablabla. Asta s-a mai tot vorbit… Deja când spui Viena, în Mica Vienă toți sar ca arși.

Am rămas așadar la iepurași și la ouă Made in China, și am găsit următoarele decorațiuni, potrivite, zic eu, tuturor grupelor de vârstă, tuturor gusturilor: aici, aici, aici și aici. Forme plăcute privirii, materiale decente! Chiar și din China s-ar fi putut comanda ceva decent, la un preț decent!

Și un mic “research” pe Google

O mulțime de oameni se uită extrem de des pe Intagram și pe Pinterest, unde găsesc inspirație pentru locuințele lor, pentru diverse proiecte de DIY ș.a.m.d.

Inspirația Timișoarei de unde vine? Pentru că dacă dăm un simplu search pe Google cu “easter decorations”, găsim o mulțime de idei din care să ne inspirăm – dacă tot nu se apelează la specialiști! Măcar să facem un minim de research și să “furăm” o idee pe care să o adaptăm. Măcar atât!

Îmi place foarte mult, de exemplu, iepurașul de mai jos, care s-ar fi putut realiza și la dimensiuni mari, în colaborare cu niște meșteri populari. Mai exista și un eveniment care i-ar fi adus în prim plan, pentru o zi, două, pe aceștia!

Sursa foto: www.countryliving.com
oua lemn
Sursa foto: Pinterest

Sau… cât de bine ar fi arătat aceste ouă din lemn, așezate ici-colo în rondourile din centru! Unde mai pui că se putea apela și la unele albe, pe care să le coloreze copiii. Din câte am văzut, o astfel de acțiune de colorare a unor ouă a avut, totuși, loc, ceea ce este îmbucurător!

Vă las, mai jos, și alte fotografii cu decorațiuni de Paște despre care eu personal cred că sunt drăguțe și care ar fi putut reprezenta un punct de plecare.

decor paste
Sursa foto: www.enjoydeco.com
deco paste
Sursa foto: www.designrulz.com
Sursa foto: Pinterest
iepure lemn
Sursa foto: www.homedecore.site

Am găsit, pe internet, chiar și un iepure gonflabil. Nimic pretențios, nu vreo mare artă, ba chiar cam kitchos; și nu foarte diferit de ceea ce se folosește de obicei la târgurile din România. Dar care arată, totuși, drăguț! Atât de fină este linia dintre un iepure odios și unul frumușel… Acesta zâmbește, este simpatic, nu ca orătaniile din centrul Timișoarei, de care eu m-aș fi speriat dacă aș fi fost, acum, copil…

iepure mare
Sursa foto: www.homedecore.site

Cam acesta este punctul din care se poate porni pentru a realiza ceva plăcut privirii – care dacă nu aduce chiar cinste orașului, măcar să nu îi facă un deserviciu… Măcar dacă se făcea un Osterbaum gigant, sub care să se fi fotografiat cu drag oamenii, la fel cum o făceau sub cupola aceea de lumini, de Crăciun!

Ouă de polistiren – învelite în lână pufoasă :)

Cu o lună înainte de Paște am lansat invitația de a participa la un atelier mai… altfel. Am propus ca pe masa de sărbătoare de anul acesta fiecare participant să aibă și niște ouă… FLUFFY! Am realizat repede două exemple și am anunțat Atelierul de ouă împâslite, care a avut loc cu o săptămână înainte de sărbătorile pascale: pe data de 11 aprilie.

2

Am tot spus că pe acest blog vreau să scriu mai ales despre culisele evenimentelor Kabaitan. Ei bine, cel mai interesant “secret” de backstage în legătură cu organizarea acestui atelier a fost… modul în care m-am aprovizionat cu LÂNA necesară împâslirii ouălor de polistiren. A fost o adevărată aventură! Și asta deși am de muuultă vreme un furnizor de încredere, acum lâna aceea parcă nu a vrut nicicum să ajungă la mine :))

– am comandat-o cu O LUNĂ înainte de atelier, dar din cauza unor motive obiective, lâna a ajuns la mine destul de târziu; am comandat-o pe adresa de la Timișoara, însă din cauza unei neînțelegeri cu furnizorul, lâna mi-a fost trimisă foarte târziu, atunci când mă pregăteam deja să revin la Viena

– am solicitat atunci ca pachetul să-mi fie livrat prin curierat rapid, ca să ajungă a doua zi

– a doua zi eu plecam deja spre Viena; am solicitat curierului ca pachetul să fie lăsat la sediu, pentru a-l putea lua de acolo dimineața devreme, înainte de plecare

– când am ajuns la sediu și am vrut să plătesc coletul, am constatat că am pierdut banii; n-am avut ce mai face, mă așteptau cei cu care porneam spre Viena și am lăsat pachetul acolo; am sunat să fie dus acasă, pentru a mi-l aduce apoi cineva la Viena

– atunci când a sosit, pachetul conținea doar bile de lână împâslită, nu și lâna “brută” pe care o mai solicitasem :))

– mai mult decât atât, de la sediu și până la mine acasă a durat încă o săptămână, din cauza că cei de la firma de curierat nu dădeau de mine (avam telefonul stricat), și nu am vrut să livreze coletul fără a vorbi cu mine înainte – deși eu i-am sunat zilnic și le-am indicat că este cineva acasă și poate prelua coletul

– nimeni, dar nimeni nu părea să aibă drum spre Viena, abia-abia am reușit să fac ca lâna să ajungă la mine – a sosit în chiar dimineața atelierului :))

– și ca să fie și mai interesant, am estimat greșit cantitatea necesară și am folosit muuuuult mai puțină lână – mi-ar fi ajuns berechet doar cantitatea pe care o aveam deja pe stoc :)))))

Ei, râd acum, dar atunci eram chiar foarte îngrijorată – și drept să spun, și cam nervoasă. :)) Iată lâna din poveste:DSC_0021

Aveam impresia că acum voi avea, în sfârșit, un bagai ușor: voi căra doar lână, ouă de polistiren și niște ace. Grele n-au fost bagajele, dar nici puține la număr, iară cum arătau la scoaterea lor din portbagaj:

bagaje

Pălăria este pentru tombolă :)) Am tras la sorți un colier realizat din lână, dar cu metoda împâslirii cu apă și săpun. Colierul a fost câștigat de Mariana 🙂

DSC_0067

În coș erau ouăle (pun întotdeauna un accent mare pe prezentarea materialelor în cadrul atelierelor):

cos cu oua

De aceea am luat cu mine și mâțișor: la intrare am realizat și un “copăcel” de ouă, așa cum fac germanii și maghiarii:

DSC_0022

Am așteptat apoi cu drag “musafirii”: cu toții erau curioși și puțin speriați să nu își bage în degete acele speciale de împâslit – mai ales că au înțepătura mult mai dureroasă ca cea a acului obișnuit. Iată și materia primă + uneltele: ouăle de polistiren, lâna și acele. 🙂

1

Cele care au avut de suferit până la urmă nu au fost degetele, ci… acele :)) Mă așteptam să se rupă câteva, ceea ce s-a și întâmplat foarte curând (ruptura este cauzată întotdeauna de mânuirea necorespunzătoare: prea agresivă/rapidă sau cu acul ușor îndoit, în loc de poziție perfect dreaptă).

DSC_0078

Distracția a fost mare și de data aceasta, lumea a realizat ouă foarte diverse ca și culoare și model, am fost încântată să văd – din nou! – câtă imaginație au participanții.

DSC_0037 DSC_0056 DSC_0083 DSC_0086 DSC_0087 DSC_0088

Cătălina a terminat ultima ouăle, a fost obosită și însetată, dar rezultatul a fost pe măsura efortului depus! 🙂

DSC_0227DSC_0230

La atelier au fost prezente și două fetițe. Au fost foarte cuminți! Au colorat și ne-au mai și urmărit în timp ce împâsleam ouăle 🙂

DSC_0050

Pentru că scopul acestor ateliere nu este doar acela de a învăța câte o tehnică, ci și aceea de a ne cunoaște și a ne împrieteni, la începutul fiecărui atelier are loc o mică sesiune de prezentări. Acestea au avut loc de obicei în forma: mă numesc X, vin din Y, sunt la Viena de Z ani… eventual câteva informații despre familie, ocupație, hobbyuri. Pentru că n-am vrut ca acest lucru să devină deja ceva plictisitor, începând cu atelierul trecut am introdus un element nou în cadrul prezentărilor: obiecte. La atelierul trecut oamenii au dat din mână în mână o ceșcuță de ceai și ne-au dezvăluit pe cine ar invita a doua zi la un ceai. 🙂 De data aceasta le-am pregătit o provocare și mai mare. Aveau de ales câte un obiect dintr-un bol: toate proveneau de la mine acasă și erau dintre cele mai diverse și nebunești.

provocarea

O mașinuță, o șopârlă de jucărie, un creion, chibrituri, forme de muffins, o mostră de parfum, un balon, niște cercei soutache, vitamina C, un plic de ceai, un fard de ochi, o scoică, pietricele… și așa mai departe. Fiecare a ales așadar un obiect și s-a prezentat cu ajutorul acelui obiect! Nici nu vă puteți imagina ce de idei au avut participanții, unii au fost foarte hotărâți atunci când au întins mâna după ceva, s-au regăsit în câte un obiect și au spus chiar foarte multe despre ei doar prin intermediul explicației: de ce am ales tocmai asta. Ideea: via un trainer pe care l-am cunoscut la un curs, o persoană pe care o admir: Ilona Mihăieș. “Am ales un creion pentru că soțul meu obișnuiește să ofere câte un creion cadou persoanelor cărora le face training, considerând creionul un simbol al creativității.” “Am luat din bol această clamă cu buburuză pentru că vorbește despre mine, eu și soțul meu ne alintăm astfel.” Sunt doar două exemple a cum participanții au spus despre sine informații mult mai profunde decât: sunt cutare. 🙂 Mai ales că mulți dintre participanți se cunosc deja, pentru că au fost la mai multe ateliere 🙂

Voi duce ideea mai departe și voi încerca să găsesc noi modalități inedite de a provoca participanții să se prezinte! Pregătiți-vă, așadar 🙂

DSC_0059

La atelierul acesta am avut două Monici și două Mariane 🙂 Una dintre Monici este cea din dreapta pozei de sus și este mămica fetiței cu bluza albă, Daria 🙂 Ele au fost prezente până acum la aproape toate atelierele!

DSC_0023

În timpul atelierului am făcut o mică demonstrație a metodei împâslirii cu apă și săpun, respectiv, am realizat o broșă de lână cu ajutorul acelor și a suportului special pentru împâslit (care arată ca o perie). În iarnă s-ar putea să facem un atelier cu această tematică.

DSC_0075

Broșa aceasta am realizat-o la atelier, cu metoda apă & săpun. Este disponibilă și poate fi cumpărată de aici.

breslo-2660739-product

Iată și clasica poză de grup. A fost încă un atelier de succes!

DSC_0123

www.kabaitan.org

 

 

 

 

 

 

Să ne pregătim de Paște, zic!

Să ne pregătim de Paște, zic!

Pentru mine personal este foarte important să decorez casa cu ocazia sărbătorilor. Fac curat (că tot e primăvară), aranjez frumos ornamentele și apoi mă pot bucura de curățenia, liniștea și atmosfera de sărbătoare a căminului.

Am adunat câteva idei. Este timpul să ne cam apucăm de pregătiri 🙂

706_469475129792825_1195230050_n

9393_474790642594607_1912237368_n

575517_10201309892368625_1443229181_n

10013280_479069058886738_1253052527_n

601366_466294560110882_1289666494_n

Sursele imaginilor: 1, 2, 3, 45

NOU la MeAndMine: ouă învelite în lână pufoasă

NOU la MeAndMine: ouă învelite în lână pufoasă

Numai pe bază de comandă, în culorile dorite: ouă de polistiren (de diferite mărimi) împâslite cu lână, prin metoda împâslirii cu ace. Lâna utilizată este spălată, vopsită și tratată antimolii. Dacă vrei să comanzi astfel de ouă fluffy, scrie-ne un email la shop@meandmine.ro!

2 4

 

 

www.meandmine.ro