Să facem bilanțul! Partea I

E februarie, iar contabila tocmai ce ne-a depus bilanțul pe anul 2013. 🙂

Vrem să facem și noi unul, căci e februarie, iar în februarie se împlinește un an de când ne-a venit ideea nebunească de a pune bazele acestei asociații. Se face că ne aflam în mașină, în drum spre Viena, undeva în inima Ardealului. Ne întorceam de la Sighișoara la Viena, via Timișoara. Eram încărcați de multă energie pozitivă – ascultasem muzică bună timp de 2 zile și 2 nopți. În pivnița Hotelului Sighișoara s-a adunat multă lume bună, din toate colțurile țării: unii au cântat bluesul, alții l-au ascultat. Într-una din seri, de la ora 17 după-masa până la ora 8 dimineața. Aceasta era ora care apărea pe aparatul de fotografiat la ultima poză făcută. 🙂 Eu am plecat de la concert pe la ora 4 dimineața. Am dormit un pic și m-am trezit când m-a sunat Alin – sosise de la concert direct la micul dejun, și mă aștepta jos. 🙂Alin01Hanno04Vali05În 2013 a fost o februarie fără festival de blues la Sighișoara, dar cu mult blues în pivnița acelui hotel. Sighișoara Blues Festival nu a mai avut loc pentru că nu s-au mai găsit bani suficienți pentru a-l face. Unii nu au putut să stea însă cu mâinile în sân și au pus la cale acest jam session de zile mari. De aceea ne-am adunat – o parte din publicul entuziast de la festival – în pivnița Hotelului Sighișoara. Fotografiile acestea au fost făcute acolo.Zo05Eugen01Ei bine, după această super-experiență a apărut ideea înființării Asociației Culturale Kabaitan. Numele l-a ales Alin. Am vrut să fie ceva ușor de pronunțat oricare ar fi limba cuiva și mai ales, să însemne ceva. Și am reușit să găsim un cuvânt care să spună o întreagă poveste. În limba tagalog din Filipine (o țară pe care Alin a vizitat-o de două ori și pe care o admiră) kabaitan înseamnă bunătate, generozitate, “cu dragă inimă”. Iar noi exact asta vrem. Să fim cu toții mai buni, mai generoși, și să facem lucruri frumoase – din inimă.

Odată ajunși acasă la Viena am început deja să adunăm informațiile necesare, iar cu proxima ocazie în care ne-am aflat la Timișoara am și pregătit deja actele necesare. Asociația a luat ființă – oficial – cândva în iunie, dar până în momentul în care am avut în sfârșit cod fiscal și toate cele, noi organizaserăm deja 2-3 evenimente. 🙂 Entuziasmul era mare! Și a urmat apoi un an nebunesc, în care am organizat peste o duzină de evenimente, am atras alături de noi mulți oameni faini, am cunoscut alții noi, am reușit să creăm câteva conexiuni importante și mai ales, ne-am îmbogățit – nu vă speriați!!! – SUFLETEȘTE. 🙂

Uitându-ne înapoi nu prea ne vine să credem câte am realizat într-un singur an. A fost nevoie de o doză bună de nebunie pentru a face toate acestea. Am avut parte și de mult noroc. Și de sprijinul unor oameni buni. Deși am avut multe momente în care ne mai… pleoșteam, per total am ajuns la concluzia că MERITĂ, că ARE SENS.

Fotografia de mai jos – realizată la evenimentul PITĂ CU UNTURĂ… ȘI CU FOLK! din luna iunie, cu cei de la Sonatic (Timișoara) și Ana & Prietenii (Roșiorii de Vede/București) – spune multe despre DE CE-ul nostru. Pentru că aceasta este starea de spirit după evenimente! Și pentru că cineva trebuie să mai facă și astfel de lucruri nebunești, pentru că oamenii faini trebuie adunați laolaltă, pentru că dacă tot suntem aici, la Viena, și ne este mult mai ușor să încercăm să deschidem niște uși, trebuie să o facem, pentru că trebuie să ne aducem – fiecare – aportul, cât de mic, ca să fie mai bine. 🙂pita_grup(foto: Diana Rășină)

Am scris despre start, despre “de ce”, urmează un rezumat al evenimentelor anului 2013.

To be continued, așadar. 🙂

www.kabaitan.org

Povestea a două concerte “nășite” de Kabaitan

Povestea a două concerte “nășite” de Kabaitan

Da. Simțim nevoia să așternem pe hârtie – mă rog, pe ecranul calculatorului – câteva cuvinte și despre cele două concerte de blues pe care nu le-am organizat noi, dar pe care le-am “nășit” noi; în sensul că le-am inițiat și le-am sprijinit.

Aceastea au fost:

Unul a avut loc la Viena, celălalt… în Mica Vienă. 🙂 Unul a avut loc în august, altul în octombrie 2013. Primul a fost un concert al lui Vali “SirBlues” Răcilă – la Timișoara, iar cel de-al doilea, un gig Vali Răcilă & Raul Kușak. La ROST, respectiv, la DAVIS.

23 august, ROST, Timișoara

Povestea evenimentului de la ROST sună cam așa: Vali Răcilă se întorcea din Polonia la Sighișoara, și așa cum am dorit să îi căutăm un concert pe drumul încolo (și am găsit unul la Bratislava), așa am dorit să îi căutăm unul și pentru drumul de întoarcere: iar parteneri ne-au fost cei de la clubul ROST din Timișoara; în frunte cu Bogdan Racz de la Sonatic. Din păcate noi nu am putut participa la concert – cu sufletul am fost însă alături. A doua zi am așteptat cu sufletul la gură veștile, respectiv, fotografiile. Concertul s-a încheiat cu un jam session de zile mari, din câte am aflat. Iar în timpul ei au fost făcute niște fotografii super, de către Kurta Árpád Cristian: iată albumul. Și iată și linkul unui video. Mai multe n-are rost să spun – mai ales că nici n-am fost acolo. 🙂 Aici puteți citi însă un articol despre ce-a fost și cum a fost.

(foto: Kurta Árpád Cristian)

22 octombrie, DAVIS, Viena

Ora 8 dimineața. Cu ochii pe www.flightradar24.com, Alin și-a băut cafeaua urmărind traseul avionului lui Raul Kușak. La Viena era o ceață foarte densă, ne-am așteptat să nici nu poată ateriza avionul și să o facă pe aeroportul de rezervă. Acesta nu și-a schimbat însă traseul, așa că Raul a fost luat de la aeroport conform planului. Vali Răcilă sosise la Viena cu mașina, cu o zi devreme. Concertul de la Davis al lui Vali Răcilă & Raul Kușak a fost organizat de asociația BLUESimon. Fondatorii acestuia pun la cale – de ani de zile – două-trei concerte de blues PE SĂPTĂMÂNĂ. Acestea au loc de obicei în clubul Davis. Sissi Simon și Werner Simon sunt dedicați trup și suflet bluesului! Noi i-am cunoscut la serile pe care le organizează și i-am invitat la concertul pe care SirBlues s-a susținut în luna mai la clubul Replugged din Viena, și pe care l-am organizat noi. Werner a scris atunci un review foarte pozitiv, respectiv, cei doi i-au adresat de îndată invitația de a reveni la Viena, pentru a cânta la Davis. Acest concert a avut loc în 22 octombrie: Vali Răcilă a urcat pe scenă alături de Raul Kușak. A fost, din nou, un super concert, la care au participat destul de mulți oameni de blues din Austria.

Iată-l și pe Al Cook – care a fost invitat să i se alătură pe scenă lui Vali Răcilă, preț de o melodie, lucru pe care l-a făcut cu drag. La pian!

Și am putut și noi să urmărim în liniște concertul – în sfârșit. Lipsiți de stresul organizării 🙂

Mulțumim pentru aceste poze Dianei Rășină! Și cum am spus că pe acest blog vreau să dezvălui și “secrete” din culise, iată unul: Vali Răcilă a sosit la Viena cu una dintre cele patru chitări – stricată. Așa că dis de dimineață am pornit în oraș pentru a-i repara instrumentul. Cel care ne-a ajutat a fost nimeni altul decât Gottfried Gfrerer – lutier și muzician din Viena. Acesta are un atelier în cadrul căruia face chitări – de la 0. Bucată cu bucată, manual… A lucrat 2 ore la chitara lui SirBlues, reglând la fracțiuni de milimetru totul, desfăcând de zeci de ori chitara – ori de câte ori a fost nevoie. Între timp, conversația a fost, desigur, savuroasă… și rămâne o amintire extrem de plăcută. Gottfried cântă și el însuși la chitară – la una realizată de el, normal. 🙂 Pe care i-a și împrumutat-o preț de câteva zeci de minute și lui Vali Răcilă, atunci când, în luna mai a anului 2013, a doua zi după concertul de la Replugged, acesta a cântat la Davis, tot la invitația BLUESimon, în deschiderea unui alt concert – ca un preambul la concertul din octombrie. 🙂 Din câte am înțeles, este un lucru destul de rar să îți împrumuți instrumentul, mai ales că era realizat de mâna lui…

 

După concert am luat cu toții cina la noi acasă – au fost niște momente deosebite, în care s-a râs mult. Mai ales că aveam și un sărbătorit: Raul Kușak își sărbătorea ziua de naștere!

O altă mare bucurie a reprezentat-o acea bucată de hârtie care ne-a așteptat la masa rezervată pentru noi:

Așa, cu astfel de pași mici, cum facem noi, poate fi schimbată imaginea României peste hotare. Cei de la BLUESimon s-au convins că România nu înseamnă doar rău: dimpotrivă. Această bucățică de hârtie a însemnat foarte mult pentru noi! Am adus-o acasă și o păstrăm drept amintire…

La final, un citat care spune multe:

“Vali Răcilă și Raul Kușak sunt dovezi clare că nu trebuie să vii din partea de sud a Statelor Unite pentru a cânta melodii de blues pline de pasiune și de trăiri subtile, care provin dintr-o zonă profundă a spiritului uman. I-am văzut pentru câteva zile în România și voi prețui pentru totdeauna abilitățile lor de a conecta împreună cu mine fiecare respirație, notă și vorbă la trăirile audienței.” (Steve Hecht, Piedmont Talent Inc.)

Turneul aniversar al lui SirBlues: Timișoara

Turneul aniversar al lui SirBlues: Timișoara

Ultima oprire din cadrul turneului aniversar al lui Vali Răcilă: 12 mai 2013 @ The BASSment, Timișoara

La Timișoara am avut parte de un parteneriat extraordinar. Cosmin Motișan de la The BASSment a fost extrem de deschis, flexibil, serios. Aici, în acest club am aniversat în avans cei 60 de ani pe care Vali Răcilă îi împlinea a doua zi. Îi pregătisem o surpriză: un tort, căci ce zi de naștere este acela fără tort?! Pregătirile au început încă de la Viena, atunci când am luat legătura prin Facebook cu Snej Ursache (care s-a mutat între timp în Australia), în baza unei recomandări primite în cadrul grupului Făbricuța de Idei. Ea ne-a realizat la comandă un tort absolut spectaculos: cu cremă de lapte și cu ciocolată, respectiv, vișine, învelit în fondant alb și ornat cu o chitară, desigur.

SirBlues nu știa nimic! Alin a ajuns la club mai repede, eu m-am dus după tort. Am tremurat tot drumul: mi-era teamă că i se va întâmpla ceva în mașină tortului, se va răsturna, va cădea, se va fleci etc. :)) Într-un moment în care SirBlues nu era atent, am băgat tortul în club și l-am ascuns în depozit, printre beri :)) Deși nu am spus nimic, nimănui, la finalul concertului oamenii au început să cânte spontan “La mulți ani” – probabil pentru că apăruse deja în presă informația că acesta este un turneu aniversar. Astfel că a ieșit totul perfect: la final, printre aplauze, lui Vali Răcilă i s-a cântat, iar noi am apărut din senin cu tortul. 🙂 Puțini știu de ce s-a pus Alin în genunchi atunci când i-a oferit tortul lui SirBlues: așa a făcut și Vali Răcilă pe scena Festivalului de Blues de la Sighișoara (ediția 2012), atunci când i-a adus tortul lui Johnny Winter! 

Iată o poză de la Sighișoara, cu faza respectivă:

La final ne-am “prostit” un pic: am făcut niște poze cu tortul și cele patru chitări ale lui SirBlues.

Tortul l-am savurat alături de cei de la Burning Table. Prezența lor la concert a însemnat foarte mult pentru noi!

Iată și o fotografie cu omul care a făcut posibil acest concert: Cosmin Motișan. Pentru că trebuie să subliniem că organizatorii nu am fost noi, singuri – la concertul de la Timișoara am fost doar parteneri!

Mai este ceva ce nu vom uita niciodată: cât FUM a fost în club! 🙂 Pentru că eram foarte, foarte mulți, și pentru că mare parte din public erau fumători, abia dacă mai puteai respira. Motiv pentru care în pauză toată lumea a dat năvală afară, în fața clubului, pentru o gură de oxigen și… desigur, o țigară. 🙂

Noi am căzut lați după concert, dar măcar am fost mulțumiți de ceea ce a ieșit. A fost un turneu de succes, extrem de obositor, dar de care ne vom aduce aminte întotdeauna cu mare plăcere!

LATER EDIT: Am uitat să precizez că Vali a mai primit și un cadou: un baston de cioban, să aibă pe ce se sprijini acum, când trec anii! Bastonul îl cumpărasem de la un cioban, la poalele dealului pe care se află cetatea Șoimoș. Am luat două, de fapt: unui pentru noi, și unul pentru SirBlues. Au fost decorate chiar de cioban, și n-arată deloc rău, am îndrăzni să spunem chiar că e o artă naivă ceea ce a spus el că face în timp ce are grijă de oi, ca să mai alunge plictiseala!

www.kabaitan.org

Turneul lui Vali Răcilă, partea a IV-a. La revedere, Serbia!

Turneul lui Vali Răcilă, partea a IV-a. La revedere, Serbia!

Concertul de la Pancevo a avut loc în aer liber, în curtea interioară a Casei Tineretului *Dom Omladine*. Am fost plăcut surprinși să aflăm că la Casa Tineretului din Pancevo au loc săptămânal mai multe evenimente culturale: sunt foarte activi cei de acolo! După-masa am trecut prin zonă pentru a verifica pregătirile. Am făcut și câteva poze, căci ne-au plăcut desenele de pe pereți.

Scena era deja pregătită pentru sound check-ul care urma să aibă loc peste vreo 2 ore.

Am avut parte de vreme frumoasă și a venit foarte multă lume la concert. Aici l-am cunoscut pe Paun Durlic, un român din Serbia, etnolog, antropolog, jurnalist… a fost un adevărat răsfăț pentru urechile noastre să ascultăm graiul său… ador cum vorbesc românii din Serbia!

Așa cum v-am spus în postarea anterioară, tanti Milka a fost și ea la concert. Iat-o aici alături de fiica cea mică a lui Vali Răcilă.

La Pancevo Vali “SirBlues” Răcilă a urcat pe scenă alături de aproape 10 artiști locali de blues: a cântat ba cu unul, ba cu altul, apoi cu toți etc. Un regal de blues a fost! De eveniment a fost interesată și televiziunea publică locală, asta ne-a bucurat foarte mult.

Din păcate, Alin și cu mine nu am putut rămâne și la concertul de a doua zi, de la Crepaja, pentru că trebuia să ajungem la un botez, la Timișoara, și trebuia să ajungem și foarte devreme, pentru că promisesem prietenei mele (mamei copilului botezat) că voi decora sala. Așa că ne-am trezit la 6 și am pornit urgent spre Timișoara. Gazdele noastre dormeau, așa că am rupt o foaie dintr-un caiet pe care l-am găsut în livingul lor, am scris pe ea – în sârba noastră stâlcită – că ne-am simțit ca acasă la ei, le-am lăsat alături banii pe cazare și am plecat hotărâți se ne mai întoarcem, cândva, în acea casă minunată.

Pentru că Alin nu apucase să doarmă aproape deloc (jam session-ul se terminase în zori), am condus eu. Ne-am băut cafeaua la Vrsac și am ajuns la Timișoara obosiți, dar încărcați cu energie pozitivă. Am avut o mică ceartă cu vameșii, dar am trecut peste 🙂

La final, câteva poze de pe drumul spre casă. 🙂 Va urma!

Mulțumim încă o dată pentru tot, Milan Jarakovic (Blue Family)! HVALA LEPO!

Turneul lui SirBlues. Partea a III-a

Turneul lui SirBlues. Partea a III-a

Câteva impresii despre Pancevo…

Ați spune că un orășel ca Pancevo nu are prea multe de oferit. Poate că așa și este… Și totuși, o scurtă plimbare prin localitate ne-a făcut realmente plăcere. Iată câteva instantanee cu străzile și oamenii, așa cum i-am văzut noi în timpul celor două zile pe care le-am petrecut la Pancevo – înainte și după concertul lui Vali Răcilă.

Vestita cărămidă de Serbia, de culoare galbenă este prezentă la tot pasul:

 

La fel și mașinile vechi – cum rar vezi pe străzile Timișoarei. Am făcut fotografii la multe dintre ele, ni s-au părut foarte drăguțe.

Am observat natura, arhitectura:

   

 

 

Ne-am uitat la oameni:

Și cel mai important – am interacționat cu ei printr-un promo cu totul neobișnuit: până a explicat la ce concert îi așteptăm seara, Alin a oferit și o mână de ajutor la cărat lemne… just for fun! De fapt… chiar a umplut 2 roabe de lemne! Muncă, ce mai! Promo serios 🙂

 

Și sigur că nicio vizită, în nicio țară nu poate avea loc fără a te bucura de vreo băutură locală!

Cum spunea cineva… dacă vrei să te bucuri de un loc, dacă vrei să îl cunoști cât de cât atunci când îl vizitezi… fă cunoștință cu oamenii. Vorbește CU ei, vorbește CA ei, gustă ceea ce mănâncă ei… bea ceea ce beau ei!

Am interacționat până și cu pisicile!

Asta a fost Pancevo… așa cum am văzut-o noi. A doua zi după concert am plecat devreme la Timișoara, pentru că trebuia să ajungem în aceeași zi la un botez. SirBlues și familia au mai rămas, pentru că în seara de sâmbătă mai avea loc un concert în satul Crepaja, unde există – da, știm că sună ciudat – un club de blues! Într-un sat!!!

Dar despre cele două concerte din Serbia, într-o postare viitoare!

www.kabaitan.org

Turneul aniversar al lui SirBlues – partea a II-a

Turneul aniversar al lui SirBlues – partea a II-a

La Hostel Obradovic ne-am simțit ca acasă. Cu adevărat!

Tanti Milka și nea Mile ne-au primit cu brațele deschise, de parcă ne-am fi cunoscut de o viață și am fi sosit acasă după o călătorie mai lungă, sau așa ceva. Pentru că Alin știe puțină sârbă (având și rădăcini sârbești) am reușit să comunicăm cu ei, chiar dacă nu vorbeau nicio altă limbă decât cea maternă.

Ne-au pus în față la sosire niște bunătăți, totul numai și numai de casă: cârnați, brânză, omletă, ardei iuți… ne-am lins pe degete!

Atunci când Vali Răcilă a vrut să afle despre paharul de țuică denumirea în limba sârbă, a avut loc o fază de zile mari. Nea Mile nu înțelegea întrebarea (căci, repet, gazdele noastre nu cunoșteau nicio limbă în afară de cea maternă), SirBlues a rezolvat-o astfel: a arătat spre el și a spus VALI, a arătat spre nea Mile și a spus MILE – astfel nea Mile a înțeles că este vorba despre numele lor. Apoi a arătat spre pahar și s-a uitat întrebător la nea Mile. Adică: pe acesta cum îl cheamă? Atunci nea Mile: aaaa! …. și a spus cuvântul respectiv. 🙂 A fost nostim! Cam așa am comunicat, și totuși, am făcut-o mult mai bine decât am făcut-o cu alte ocazii cu oameni cu care vorbeam – teoretic – aceeași limbă… 🙂

Ei, și cel mai cel fel de mâncare a fost… acest chec cu… URZICI! Au dispărut de pe farfurie imediat. 🙂

Foarte bucuroși au fost atunci când le-am arătat pe laptop poze din primăvară: cum am cules și noi urzici pe malul Dunării, la Fischamend/Austria. Și am ajuns la concluzia că da, indiferent de limba pe care o vorbim, și de care parte a graniței ne aflăm, în Banat  împărtășim, cumva, aceleași valori și tradițiile noastre sunt asemănătoare. Iată-i pe acești doi oameni frumoși.

Când nu se mai înțelegeau nicicum, tanti Milka și Alin foloseau Google Translate sau își arătau poze pe internet 🙂 Nea Mile ne tot făcea poze. Iată-l și pe Peter, nepotul familiei Obradovic:

Dincolo de faptul că toate camerele pensiunii erau amenajate cu foarte mult bun gust, terasa familiei Obradovic era o adevărată oază de liniște și de verde. Acolo ne-am petrecut toată ziua: am stat la povești, tanti Milka ne-a făcut un munte de clătite, iar nea Mile ne-a dat o sticlă întreagă de țuică de-a lor. Erau bucuroși de oaspeți! Oamenii aceștia chiar știau cum se face turism și făceau chiar de două ori mai mult decât era necesar. Practic, totul se întâmpla în livingul lor personal și pe terasa lor. Cei cazați în pensiune sunt tratați ca niște musafiri ai familiei!

Ne-am încărcat cu incredibil de multă energie pozitivă, și concertul încă nici nu avusese loc!  Ah, și desigur că cei doi au venit și la concert!

Iată aici grupul Hostel Obradovic, unde nea Mile pune poze cu absolut toți musafirii. Noi i-am spus că ar trebui să aibă un page, și nu un grup, și i-am și făcut un page, dar el cred că nu a prins ideea și continuă să dezvolte doar acel grup. 🙂

Va urma partea a III-a: câteva impresii despre Pancevo și două-trei cuvinte despre concert.

Rămâneți pe aproape!

Turneul aniversar al lui SirBlues – partea I

Turneul aniversar al lui SirBlues – partea I

V-am povestit deja câteva detalii din culisele organizării primul nostru eveniment: concertul de la Viena al lui Vali “SirBlues” Răcilă (mai 2013). Dar cum s-a transformat acest concert… într-un turneu, și cum a fost în turneu, nu v-am spus.

Pur și simplu… s-a legat! S-au aliniat planetele, astfel că după gig-ul din capitala Austriei ne-am tras repede sufletul și am pornit la drum, spre Serbia! Urmau acolo alte două concerte din cadrul turneului aniversar al lui Vali Răcilă: căci SirBlues împlinea zilele acelea 60 de ani!

Drumul spre Serbia nu a fost lipsit de peripeții. Am plecat la drum cu două mașini. Deh, eram oricum prea mulți pentru o mașină, și mai aveam și cele 4 chitări ale lui SirBlues! La vama cu sârbii am avut un pic de emoții din cauza chitărilor, ne gândeam că ne vor lua la întrebări, tocmai de aceea am și lipit pe parbriz – la ambele mașini – câte un autocolant cu datele din cadrul turneului. Ca să se vadă că e o treabă serioasă! 🙂

Iată ce apus de soare spectaculos am prins la intrarea pe pământ sârbesc:

Nu am vrut să intrăm în Belgrad – am vrut să evităm traficul nebun de acolo. Așa că am mers mai mult în afara autostrăzii, și am stabilit că ne vedem la o cafea la Zrenjanin. Deși am mers – din greșeală – pe drumuri diferite, am ajuns cu ambele mașini într-un loc super, fără să premedităm treaba: în fața Casei Țuicii. Un loc destul de spectaculos!

După o scurtă pauză în care nu am băut țuici, ci cafea (deși era seară) am continuat drumul prin pusta bănățeană sârbească și am ajuns la Pancevo. Adevărat că la o diferență de o oră 🙂 pentru că SirBlues băgase greșit în GPS adresa pensiunii și s-au rătăcit puțin. După un mic sightseeing involuntar pe care l-au făcut ei, ne-am întâlnit cu toții în fața hotelului.

Aici, la Pancevo avea loc, a doua seară, concertul  de la Dom Omladine (Casa Tineretului) alături de o mulțime de bluesmani locali.  Vali “SirBlues Răcilă” feat. Super Blues Jam Session! A fost o seară de pomină, pusă la cale de Milan Jarakovic de la Blue Family.

Milan Jarakovic și Alin Mihoc, veseli, la pensiune:

El a fost cel care ne-a așteptat – seara târziu – în fața pensiunii la care ne-a rezervat cazare. O pensiune care a fost o surpriză plăcută, foarte plăcută! Am plecat de acolo cu niște amintiri mi-nu-na-te, dar despre asta… într-o postare viitoare!

Primul eveniment Kabaitan: Vali Răcilă la Viena!

Primul eveniment Kabaitan: Vali Răcilă la Viena!

7 mai 2013. Acesta a fost primul nostru proiect: l-am chemat pe Vali Răcilă la Viena. Invitatul special al serii a fost Al Cook, marele bluesman austriac, respectiv, lui Vali i s-a alăturat pe scenă și Erik Trauner de la celebra trupă austriacă Mojo Blues Band. A fost o seară de excepție, cel mai important lucru fiind că am reușit să îi aducem pe aceeași scenă pe acești trei mari artiști de blues. Concertul a avut loc în clubul Replugged, aflat în inima orașului, foarte aproape de Museumsquartier, renumitul cartier vienez al muzeelor.
Fotografiile Dianei Rășină au surprins foarte bine multe dintre momentele serii. Acestea le puteți viziona atât pe site-ul Kabaitan (la secțiunea Evenimente trecute), cât și pe pagina de Facebook a asociației noastre. De data aceasta însă vă vom arăta câteva fotografii din… backstage.
A fost un concert pentru care am muncit foarte mult. Aflându-ne la început de drum, au fost multe nopți nedormite și au existat mari emoții. Dar ne-a ieșit 🙂 În publicul nu foarte numeros – undeva pe la 45 de persoane – s-au aflat nume importante din bluesul vienez, printre care și Sissi Simon și Werner Simon, organizatori de concerte de blues prin asociația lor, BlueSimon.  Aceștia l-au invitat imediat pe SirBlues să cânte în Davis Live Music Club, un club care găzduiește evenimentele lor și care este un loc consacrat al bluesului și jazzului vienez.  Acest concert a avut loc în octombrie anul acesta. Dar Vali Răcilă a mai cântat la ei chiar în cea de-a doua seară de după concertul de la Replugged. Considerăm acest lucru cel mai mare rezultat al demersului nostru de a-l aduce pe SirBlues la Viena: faptul că s-a aflat că există blues și în România, pentru că atunci când am făcut promo pe aici, oamenii ne întrebau mirați: Dar cum, aveți, există blues în România?DA! Acum au aflat, au văzut, au auzit. Cât de frumos a scris Werner Simon despre concert, citiți aici.
Și acum, fotografii inedite, din culise!
Afișe prin Viena:
Alături de cele 100 de afișe pe care le-am avut prin tot orașul, prin programul Kultur Plakat, am mai lipit și noi în locuri special amenajate, bineînțeles, cerând acordul. Despre Kultur Plakat o să mai scriu la un moment dat, pentru că este ceva cu adevărat interesant.
Platou de bun venit – în stil românesc:
Totul a fost homemade, chiar și pâinea! Bineînțeles că nu a lipsit nici pălinca 🙂
Alin a vorbit extrem de mult la telefon înainte de acest concert – aici punea la punct ultimele detalii cu sunetistul:
Vremea a fost frumoasă, natura deja trezită la viață, spre bucuria fetelor din familia Răcilă, pasionate de flori:
Iată și familia Răcilă, imediat după sosire. SirBlues a venit la Viena alături de soția lui, Elena, și cele două fete ale sale: Laura și Junia.
Fotografie rară: Vali Răcilă bând bere!
Ajutoarele cele mai de preț ale tatei: Laura și Junia, cărând chitările 🙂
După cum se vede, a tot fost voie bună! 🙂 To be continued…